Paradoxul certificatelor de revoluționar
La revoluția din 1989, unii oameni au luptat pentru dreptul de a mânca, alții au luptat împotriva unui sistem care-i privilegia pe unii și-i dezavantaja pe alții.
Prin certificatele de revoluționar, mintea diabolică a lui Iliescu a instaurat un sistem prin care, paradoxal, cei care au luptat împotriva privilegiaților sistemului să devină, la rândul lor, privilegiații noului sistem.
Perversă tare, asta. Nu mi-a luat decât 21 de ani să mă prind. Greșesc?
Nu cred că greşeşti. Părerea mea! Da’ oricum nu cred că’ nevoie să’ţi explic eu de ce democraţia îi un fel de comunism greţos…
Păi putem povesti pe chestia asta. În principiu nu văd cum democrația este un fel de comunism grețos, altfel decât prin prisma faptului că suntem conduși de o majoritate incredibilă…
Păi dacă faci o recesiune a oamenilor care ne’au condus în ultimii 20 de ani oare ce reiese? Că sunt unii care conduc instituţii importante indiferent de culoarea guvernării. Că sunt oameni care îşi găsesc locul în fiecare guvernare, şi că de fapt la guvernare au alternat două partide cu rădăcini comunistoide. Sau?
Recesiune? Sau recensământ? Oricum, cred că am prins ideea.