Religia în clasa pregătitoare
În stilul clasic românesc, noi facem cozonac cu rahat, ceva absolut îngrozitor. Adică reglementăm educația formală de la șase ani, dar introducem religia în programă.
De ce aș vrea eu, ca părinte, să-mi fie spălat creierul copilului? Ca să ce? Ce legătură are limba engleză sau științele mediului cu Vechiul Testament?
Nu neg, poate unii părinți vor asta, corect. Să aibă parte de ea. Dar cred că părinții ar trebui să poată, la cerere, să-și ferească copiii de binefacerile religiei. Eu, de exemplu, aș vrea.
Totuși, sunt curios care-i justificarea introducerii religiei ca materie obligatorie. Ca să învețe copiii să pupe mâna preotului? Ca să-și spovedească păcatele? Sau ca să ce?
Nu ştiu dacă s-ar putea face o programă pentru clasele 1-4, dar cred că mult mai utilă ar fi o materie de istoria religiilor, nu îndoctrinarea în religia ortodoxă cum se face acum.
Da, ceva de cultură generală e net superior unei materii din îndoctrinare.
Traiasca democratia,bine v-ar regasit tovarasi!
Bine v-am regăsit, domnișoară!
Pai ii invata pe copii cine este Dumnezeu, ce sunt sfintii, ce este Biserica, rugaciuni etc. Eu cred ca trebuie lasata, copii de mici sa invete religie dar relie pura, nu cum trebuie sa dea bani la popa.
Încerc să-mi amintesc ce simțeam eu față de preoți când eram copil…
Citisem la Petreanu că în Finlanda şcoala nu începe mai devreme de 7 ani pentru că toţi copiii au dreptul la copilărie. Finlanda era luată ca exemplu pentru că elevii săi sunt primii la PISA şi americanii vor să-i ajungă din urmă.
În tot acest timp, ai noştri se gândesc să trimită copiii la şcoală de la 6 ani, în clasa pregătitoare.
Chestia asta cu educația formală ține și de constituția culturală a poporului. La noi, dacă nu-l dai repede la școală, să se mai cizeleze, riști să plătești pentru un imbecil. Să ne gândim logic. Ce poate învăța un copil de șase ani dintr-o familie medie? TV? Seriale dubioase? Expresii licențioase? Apucăturile de tot soiul?
Gândeşte-te cât trebuie să care în spate un copil. Pe lângă caiete mai are manuale, penar, pacheţel, plus greutatea ghiozdanului. Nu toţi copiii au o constituţie zdravănă la 7 ani, ba chiar cei mai mulţi sunt destul de piperniciţi (cam ca mine, aşa). Când văd un boţ de copil cum îşi arcuieşte coloana mergând la şcoală, mă trec fiorii.
Cei care au decretat că e în regulă să trimiţi un copil la şcoală la 6 ani (fie chiar şi în clasa pregătitoare), ar fi trebuit să vadă care sunt greutatea şi înălţimea medie a copiilor români de această vârstă şi să lase decizia la latitudinea părinţilor sau măcar a medicului de familie. Mă gândesc că ceva statistici or fi existând pe chestia asta.
Am mers la scoala de la 6 ani si nu-mi pare rau. Mi-ar fi placut sa incep chiar cu un an mai devreme daca ar fi fost posibil. Tin minte ca de-abia asteptam…
Am mers la şcoală de la 7 şi la fel, de-abia aşteptam. Numai că nerăbdarea asta nu m-a împiedicat să simt că anul de bătut mingea şi citit caricaturi a fost singura perioadă mai consistentă de vacanţă de care am avut parte vreodată.
În plus, la mine în clasă mai toţi copiii de 6 ani erau nu proşti, ci necopţi. Câţiva erau mai dezgheţaţi, probabil ca tine, dar cei mai mulţi nu înţelegeau cerinţe minime, că „desenaţi o floare” înseamnă că noi trebuie să desenăm o floare, nu altcineva. Şi toate aceste mici diferenţe au făcut ca ei să fie mereu cu jumătate de pas în urma celorlalţi. E greu pentru un învăţător să aducă la aproximativ acelaşi nivel copii proveniţi din medii diferite (cu părinţi care s-au implicat sau nu în educaţia propriilor copii) sau cu grad diferit de dezvoltare psiho-emoţională.
Faptul că această clasă pregătitoare este opţională va duce la diferenţe şi mai mari între copiii aceluiaşi învăţător pentru că nu ne putem baza pe cazul ideal că cei ce trec sau nu prin clasa pregătitoare sunt în număr de multiplu de 25, + sau – 2, sau cât naiba are o clasă standard. Iar dacă la şcolile mari împărţirea în clase se va rezolva prin rotunjiri, la şcolile mici nu văd cum s-ar putea împărţi 40 de un fel şi 15 de altul în două clase cât de cât echilibrate.
Părerea mea e că multe cadre didactice (adică multe din totalul pe ţară) merg la şcoală doar ca să primească salariu, cadouri, atenţii. Poate că ar trebui să ne preocupe mai mult calitatea actului de învăţământ, poate că şcolile cu elevi slab pregătiţi ar trebui să fie obligate să-şi schimbe cadrele. Poate cei cu rezultate mediocre ar trebui penalizati cu -50% din salariu.
Existenţa clasei pregătitoare e frecţie pe lângă ce avem de făcut. Într-un top internaţional, şcolile din România nici măcar nu se apropie de vârf, iar cele de dincolo care o fac nu au neapărat clase pregătitoare. Cei din fruntea clasamentului se preocupă de probleme de fond, nu de formă.
Ce drăguț!
Nu cred că este o greutate excesivă. 2-3 kilograme este 10% din greutatea corpului, deci n-ar trebui să fie problematic nici măcar pentru un copil. Desigur, sunt și soluții alternative, de genul orarului făcut cu cap, prin care copiii să nu care zece materii într-o zi.
Eu l-as mai lasa sa copilareasca un an. Griji o sa aiba toata viata. Si apucaturi se invata si la scoala. De fapt de acolo copilul vine cu o medie a apucaturilor tuturor celorlalti. Ca sa nu zic ca poate veni batut. Pericole oricum sunt peste tot si acasa si la scoala. Si cu religie si fara. E vorba de cum digera o persoana informatia si ce face cu ea ulterior, o chestiune de bucatarie interna.
Cred că depinde de modul cum îl educi.
Mana…aia care o foloseste la perversiuni….sa ma ierti mare Robin..de indrazneala:)!
Mâna pe care ți-o bagă în portofel…