Respectul față de unicitatea imperfectă a individului…

Cultura vine de la apus, nu știu de ce ne zbatem împotriva chestiei ăsteia, dar cert este că de sute de ani progresul nu vine nici de la est, din Marea Neagră, și nici din nord, de la Moș Crăciun.

Intrând într-o turlă a unei biserici catolice

Intrând într-o turlă a unei biserici catolice

De exemplu, prin nu știu ce împrejurare, zilele trecute s-au întâmplat două chestii:

  1. Franța recunoaște căsătoriile homosexuale.
  2. Biserica ortodoxă Română a decis că transplantul și transfuzia sunt forme de dăruire și, deci, s-a decis să încurajeze transplanturile de organe, inclusiv recoltarea acestora de la cei care vor deceda, cu acordul lor desigur.

Să ne gândim un pic. Deci Biserica Catolică și-a dat acordul pentru transplanturi nici nu știu de cât timp, la noi acum se întâmplă asta. La francezi, din punct de vedere religios, numai faza cu homosexualitatea mai era o piedică spre o mai bună înțelegere între cetățeni, ura artificială născută din cutumele bisericii fiind ștearsă, începând de zilele trecute, și-n timp va dispărea complet.

Dar trebuie făcută o paranteză:

– De ce-ți pasă de homosexuali, dacă nu ești unul dintre ei?

– Pentru că unul dintre cele mai mari genii ale informaticii, un anume Alan Turing, a avut foarte mult de suferit din cauză că era homosexual. Deci, deși era un geniu, deși a împins omenirea înainte cu câteva zeci de ani, pentru progresul tuturor, el a fost la închisoare pentru că-și iubea asistentul. Mă rog, mai mulți importanți oameni de cultură au avut de suferit din cauza asta, deci ar trebui să ne pese doar de ceea ce face fiecare în muncă, nu în pat.

Revenind, dacă până și Biserica Catolică este mai progresistă decât Biserica Ortodoxă Română, e clar că – pe undeva – ceva a rămas nemișcat sau, mai rău, s-a dus înapoi. Și știți ce este? Respectul față de unicitatea imperfectă a individului, că asta mă înfurie cel mai are pe mine. Domnule, dacă nu vreau să pup idoli, lăsați-mă în pacea mea. Nu toți cred în biserică și nu e corect să fie priviți ca niște sataniști.

Cum să nu mă preocupe, deci, starea libertăților individuale?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.