Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
No bine… E normal ca unii care isi fac cruci la fiecare trecere de biserica sa se simta frustrati in occident, unde lumea este civilizata si nu se afiseaza cu credinta lor 🙂
=)) Cât de tăios de pragmatic ai fost.
Imi place abordarea ta, mult adevar in cele spuse si da, Londra nu este UK. In Londra isi face un locusor oricine. Cat despre postura de emigrant…. peste tot pe unde o sa te duci mai mult sau mai putin este la fel si nu numai daca esti roman. Eu am vorbit si cu prieteni de alte nationalitati emigrati in Italia, Franta, cu slujbe foarte bune, care au aceeasi problema: sunt ousideri si au o comunitate mica de emigranti din diferite tari in cadrul careia se simt bine. Asta este situatia, ca acasa, intre familie, prieteni nu este nicaieri. Dar ce pierdem din vedere este ca in anumite tari si ei intre ei sunt mai reci, adica nu o sa accepte nici cetateni de-ai lor in multe cercuri, asa ca la ce ne asteptam? Sunt foarte exclusivisti in general!!!!!
Si imi place intrebarea ta, mi-am pus-o adeseori: alegem un statut material mai bun in dauna unuia cetatenesc mai mic?:)))) sau cautam o cale de mijloc?
Nu știu să spun dacă există, sau nu, o cale de mijloc.