Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Eram in metrou si deodata m-a pocnit ca ceva miroase bine. Foarte bine. Delicios de bine.
Am inceput sa ma uit in dreapta si in stanga si sa adulmec. Vagonul destul de gol, doar cateva persoane, toate destul de departe de mine. Si nici una nu avea nimic care sa para ca ar putea produce mirosul ala.
Am inceput sa-mi storc creierii incercand sa-mi dau seama de unde ar fi putut sa vina mirosul ala. Deja salivam… Pana cand m-am prins ca vine… de la mine!!! Era deodorantul meu cu aroma de mar copt si nuca.
Ce tare! Parcă ar fi o rețetă de budincă!