Am redescoperit plăcerea de a mânca dulceață!

Na, că am trăit s-o văd și pe asta! Am redescoperit plăcerea de a mânca dulceață, în anul în care fac trei decenii de viață ceea ce este, după părerea mea, semnificativ!

Nu e reclamă și nu e niciun dedesubt în afirmația mea conform căreia cei de la pensiunea Valea Paradisului au cea mai bună dulceață de căpșuni din câte mi-a fost dat să văd, mai bună chiar decât cea făcută de mama.

Înainte de a pleca de acolo, zilele trecute, am observat că și-au pus un sistem anti-incendiu. Și că aveau, pentru vânzare, dulceață frumos ambalată, iar aseară chiar am deschis un borcan. Instantaneu mi s-a făcut poftă de clătite. Clătite cu dulceață de căpșuni și de măceșe.

Pur și simplu, simțeam că mănânc fructe fierte cu puțin zahăr, nu zahăr fiert cu puține fructe ca-n cazul altor dulcețuri. Iar dulceața era moale și se vedea în ea textura fructelor din care a fost făcută, se simțea mirosul anotimpului în care au fost crescute și culese zemoasele fructe și totul părea așa cum ar fi firesc să fie: bun și natural.

Îmi pare rău, totuși, că doar vă fac poftă, întrucât nu știu dacă aveți cum să vă procurați așa dulceață bună/. Totuși, nu puteam să las să treacă nepovestit așa episod aproape de inima mea.

Cine ar fi crezut că încă se mai face dulceață adevărată?

4 Comentarii

  1. Cata 28 februarie 2012 la 20:17 - Raspunde

    dulceata de cirese si capsune :X e preferata mea yamyyy:X

  2. @iulian 29 februarie 2012 la 17:22 - Raspunde

    mie imi place dulceata de mure…:X

    • Robin Molnar 29 februarie 2012 la 22:07 - Raspunde

      Nu-mi plac sâmburii care-mi intră printre dinți.

Lasă un răspuns la Robin Molnar Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.