37 Comentarii

  1. ocsike 18 ianuarie 2012 la 18:18 - Raspunde

    Foarte emoţionant postul.
    Faza cu caietele o făceam şi eu cu fratele meu mai mare, dar în generală şi cu caietele de olimpiadă. În rest cum ai zis şi tu, şi eu sunt un liberal, dar nu PNL-ist.

  2. ex-silentio 18 ianuarie 2012 la 18:33 - Raspunde

    Mai sunt și alții care au fost în situația ta … dar eu nu am privit niciodată în urmă cu părere de rău. Cred că adolescența a avut și părțile ei frumoase, cu toate lipsurile ei. Și au fost multe 🙂
    PS. Acum m-ai pus pe gânduri … de-aia nu mă însor eu ? 🙂

    • Robin Molnar 19 ianuarie 2012 la 08:46 - Raspunde

      Regret că n-am putut fi tot ce aș fi putut fi.

  3. Silviu 18 ianuarie 2012 la 21:09 - Raspunde

    Buna,

    E trist si e memorie. Insa doar tu poti alege ce vrei sa traiesti. Dar sa stii ca nu esti sterp emotional, ai tai te-au iubit si ai primit din plin iubirea lor. Cretini de bani gata, pardon, copii de bani gata sunt jucarii ale parintilor lor, parinti ce isi etaleaza copii ca pe masini sau vile. Tu ai treit iubire in momente triste. E bine ca vezi iubirea, e bine ca vezi imbecilitatea acelor vremuri si e bine ca oarecum ai iesit de acolo.
    Presupun ca ar trebui pe undeva sa fii fericit: in ciuda acestor vicisitudini ai prosperat. Si ai de ales: (1) sa vezi o lume trista ca in fallout sau (2) sa fii bucuros ca poti sa lupti mai departe.

    • Robin Molnar 19 ianuarie 2012 la 08:48 - Raspunde

      Nu cred că lumea este tristă, ca în Fallout, dar nici roz ca-n Sim City nu e. 🙂 Oricum, e tare comentariu tău!

  4. Victor B 18 ianuarie 2012 la 21:31 - Raspunde

    Wow, rămâi fără cuvinte. Poate ar trebui dat exemplul tău puţoilor cu aifoane care urlă în piaţă: să se dea, să ni se facă. Jos ăla, vine altul!
    Brrr, m-a luat cu fiori!

  5. Oliver 18 ianuarie 2012 la 22:36 - Raspunde

    Nu am trait ce ai trait tu dar parintii mei, oameni corecti, au avut mult de suferit din cauza FSN, PSDR, PDSR si a oamenilor ca Iliescu. Nici eu nu voi putea vreodata vota cu rosu.

  6. TNH 18 ianuarie 2012 la 23:24 - Raspunde

    Te înțeleg, deși am dus-o un pic mai bine decât tine. Deh, toată sărăcia se împărțea la doi copii, nu la patru.

    Și știi ce mă macină zi de zi? Că toți cei care au furat cu două mâini (de la administratori până la lideri de sindicat) au ajuns senatori, deputați, miniștri și acum ne dau lecții de compasiune, de stat social. Ei cred că am uitat că și-au făcut firme-căpușă care să ajute la falimentarea cât mai rapidă a unor întreprinderi de stat ce trebuiau privatizate. Ei cred că am uitat că dup-aia tot ei au luat aproape gratis rămășițele pe care apoi le-au vândut pe o grămadă de bani.

    Ei cred că toți avem creiere de găină și nu mai ținem minte, dar se înșeală. Niciodată nu voi vota PSD, mai bine îmi tai mâinile. Și nici n-am de gând să plec din țară în caz că PSD-ul ajunge iar la ciolan. Nu, chit că voi fi ultimul om rămas să lupte, tot nu mă predau.

    • Robin Molnar 19 ianuarie 2012 la 08:49 - Raspunde

      Da. Fix asta simt și eu: că ăștia vor să facă un stat social prin care să distribuie bruma de prosperitate din buzunarele celor ce munces pentru ea în buzunarele politicienilor, sub pretextul că vor să dea la oameni.

  7. Popescu Ion 19 ianuarie 2012 la 00:10 - Raspunde

    O postare care m-a facut sa ma gandesc la anumite aspecte ale vietii. Nu privesc cu ochi rai, dar nici buni aceasta iesire a oamenilor in strada. Ce sa te faci atunci cand nu mai ai solutii? 🙁

    • Robin Molnar 19 ianuarie 2012 la 08:50 - Raspunde

      Nu știu. Poate să încerci metode mai puțin ortodoxe.

  8. Nelly 19 ianuarie 2012 la 11:31 - Raspunde

    Foarte emotionant articolul si incarcat de trairi profunde. Esti exponentul unei generatii si prin tine vorbesc multi.

  9. Corina M. 19 ianuarie 2012 la 11:53 - Raspunde

    Cutremurator, fara loc de vreun comentariu. Mult respect pentru tine, omule cu de toate! Multumesc!

  10. Nautilus 19 ianuarie 2012 la 14:23 - Raspunde

    “Și am aflat că orice fel de personalitate ai, oricât de prietenoasă, dacă nu mergi în excursie cu clasa ești pe jumătate marginalizat social. Iar în tabere n-am fost decât mai târziu, pe merit sportiv. Și am mai aflat că oricât șarm ai, dacă nu ieși în oraș, pentru fete nu exiști, nu contezi.”

    …Sunt curios: generaţia tânără (puii de miner) îşi permitea să ia la pumni pe lângă şcoală pe orice puşti care nu era din cercul lor şi să scape cel mult cu o mustrare sau nici cu aia? Şi profesorimea să se arate suspect de îngăduitoare cu ei şi ciumă pentru ceilalţi puşti?

    Mulţumesc,

    ~Nautilus

    PS Dacă întrebarea e jignitoare, şterge-o.

    • Robin Molnar 19 ianuarie 2012 la 14:34 - Raspunde

      Nu, nu se obișnuia. Nici nu am auzit vreodată de așa mârlănie și nici nu mi-aș fi închipuit-o vreodată. Nu se băteau copiii pentru că erau unguri, țigani, români, nemți sau pentru că părinții lucrau într-o parte sau în alta. Ne băteam doar pentru teritoriu (pe cartiere).

      • Nautilus 19 ianuarie 2012 la 14:50 - Raspunde

        Mulţumesc.

        Despre sărăcia din Petroşani din 1999 ştiu o singură poveste, relevantă:

        Client (într-un butic-alimentară jumătate gol): – Vă rog frumos, 300 g salam, feliat.
        Vânzătoare: – Nu pot. Luaţi-l pe tot. Tot sulul.
        Client (ochii mari): – De ce!?
        Vânzătoare: – Păi, dacă îl tai, în următoarele zile nu prea va mai veni nimeni, că lumea vine o dată pe lună să ia câte ceva, şi atunci se strică şi nu mai am cui să-l vând.

        ~Nautilus

        • Rolly M. 24 ianuarie 2012 la 08:47 - Raspunde

          Ce prost esti bai Nautilus, specie de molusca, bancul asta n-are nici un haz. Dar are o invatatura, de fapt o revelatie si anume a faptului ca ai un caracter de ciocoi, de om incapabil sa mai simta si altceva decat extaz si satisfactie in fata suferintei celorlati. Tu esti leitmotivul a tot ce e rau in Romania acum.

          • Nautilus 27 august 2012 la 10:45 -

            1. Ăsta nu a fost un banc, ci un eveniment real, ai cărui protagonişti sunt în viaţă şi pot să confirme.

            2. Adevăratul prost eşti tu. Tragi în jos media IQului nostru naţional, impresionanta cifră de 94. Adică undeva între Rusia (96) şi Bulgaria (93).

            ~Nautilus

        • Robin Molnar 25 ianuarie 2012 la 08:23 - Raspunde

          Nu mă coafează povestea ta și, probabil, vorbești de un magazin de mahala. Altfel, n-am auzit până acum să vrei să cumperi ceva și să nu poți… Un baton de salam are termen de valabilitate cam trei săptămâni, deci e ceva dubios aici.

  11. dojo 19 ianuarie 2012 la 16:30 - Raspunde

    Robin, nota 10 pentru articol. Nu am trait vremuri atat de negre ca si tine, dar adolescenta a fost similar marcata de saracie. 2 pensionari si un tata cu un salariu incredibil de mic nu prea pot sa se scalde in bani, cand au un copil pe care tin mortis sa-l tina in scoala ‘buna’. Am avut o pereche de pantofi de sport tot anul, pana se rupeau, am avut o pereche de ‘blugi’ buni, am folosit caietele ‘pe jumatate’ cum povestesti si tu. Ultimul concediu ‘mare’ a fost in 1989, cand am stat 10 zile la sat, la bunica-mea, la Sibiu.

    Urmatorul concediu/vacanta a fost de cand l-am cunoscut pe ‘soare’. In 2002!

    Nu am avut bani de tabara, nu am avut bani de concedii. Am primit educatie si mi s-a bagat in cap ca, daca vreau, trebuie sa muncesc. Stiu bine ce inseamna saracia si MANDRIA unei familii care nu accepta sa stea cu mana intinsa, desi se califica pentru ‘ajutoare’. Rusinea de a purta tot felul de hainute primite de la cunostinte si bucuria de a le avea, ca insemna sa schimb o bluza mai des decat la 2 saptamani.

    Si eu incerc sa-i ‘alint’ pe ai mei cum se poate, dar, asa cum spui, ranile sunt prea adanci. sper macar anii astia pe care ii mai au sa fie ceva mai relaxati.

    Ma doare in DOS de toti LENESII care vor sa li se faca si sa li se dea. Am muncit pentru fiecare cent, familia mea a facut la fel. Nu am stat cu mana intinsa, ne-am dus la munca si ne-am chinuit sa fie maine ceva mai bine.

    Asa ca am sentimente similare 🙂

    • Robin Molnar 25 ianuarie 2012 la 08:24 - Raspunde

      Adevărul că de faza cu hainele uitasem. 🙂 Oricum, îți mulțumesc frumos pentru apreciere.

  12. Rolly M. 24 ianuarie 2012 la 11:24 - Raspunde

    Dear bro, aceleasi simtaminte de dragoste si respect am si eu fata de PSD. Impartind acelasi trecut comun, nu am fost deloc surprins la aspectele deosebit de asemanatoare ale mentalitatilor noastre.
    Cu toate astea eu nu sunt importiva unui stat socialist. Si cand spun socialist nu ma refer la comunism ci la o orientare ideologica ce presupune implicarea statului in unele aspecte ale vietii sociale si economice. Vezi tu, eu cred ca pana acum am avut parte de un liberalism curat. Prezenta statului nu s-a facut simtita in niciuna dintre realitatile sociale si economice , ci chiar le-a ignorat aproape complet. Nu avem masuri economice ferme si clar descrise. Nu avem politici sociale adecvate. Avem un stat care aduna taxe si atat. E chiar definitia modelului liberal de guvernare.
    Statul trebuie sa aibe rolul unei plase de prindere a indivizilor si a claselor sociale defavorizate. El este ultima linie de aparare, ultima reduta. Asta in cazul in care dorim sa avem o oarecare siguranta sociala, o oarecare protectie sociala.
    In cel de al doilea rand este necesar ca statul sa se implice in anumite sectoare ale economiei fie ca este vorba de sectoare cheie sau dupa cum mai spun unii, sectoare cu importanta strategica dar trebuie sa se implice si la asigurarea functionarii unei economii de piata bazate pe cerere si oferta in asa fel incat cererea sa fie asigurata cat mai mult din economia nationala si nu din importuri.
    Tin sa iti amintesc ca daca pana prin 1907 inca eram in feudalismul timpuriu deci nu putem vorbi de un stat al bunastarii, in perioada interbelica, perioada apreciata de unii ca perioada cea mai propice din punct de vedere cultural si economic, predomina tipul de guvernare liberal, cu totul si cu totul capitalist. Ei bine, in acea perioada diferentele sociale erau foarte accentuate existand fie foarte bogati fie foarte saraci.
    Economia duduia dar marea majoritate erau foarte saraci.
    Deci ce e de ales? O economie puternica dar foarte polarizata social sau o economie mai anemica, dar cu o clasa sociala de mijloc bine definita?
    O alta cale la noi la romani nu exista. Nu avem mentalitatea de a pune bazele unei economii puternice cu o clasa de mijloc majoritara . La noi mosierul, patronul, actionarul, proprietarul, bossul ce da salariile face orice sa plateasca angajatul cat mai putin, chiar sub limita demnitatii umane. Fara o interventie sau, daca vrei, o moderare a relatiei angajator – angajat de catre stat lucrurile nu se vor schimba. Nu cred nici intr-o schimbare de mentalitate si nici in faptul ca cererea de forta de munca o sa ajunga atat de mare incat angajatorii sa inceapa sa plateasca mai bine.
    Eu cred ca salariile in Romania pot fi crescute cel putin cu 50% fara a provoca o destabilizare economica semnificativa. Cred ca patronul de salariul minim pe economie nu pentru ca nu ar avea de unde sa dea mai mult, nu da pentru ca nu are de ce. Suntem un popor umil si acceptam orice.
    OK acum sa nu crezi ca sunt cu USL-ul. Aceasta struto-camila politica, compusa din partide cu ideologii total diferite, chiar contrare, este sortita la esec. Cum poate conduce o tara o formatiune politica ai carei membrii au idei, teorii si planuri diferite?
    Singurul lor plan comun este acapararea ciolanului mai incolo mai vedem noi.
    Iar calitatile personale ale lui Antonescu si ale lui Ponta sunt derizorii. Un antipatic si un prostalau. Cum dracu de se mentin in continuare? Decat cu astia mai bine cu increzutul de Base, pe care de mult nu il mai apreciez. Motivul? S-a operat in strainatate. Adica el, ca presedinte, ce exemplu da? Cretinul, m-a sfidat pe fata.
    Solutia la tot acest marasm economic si politic este una foarte simpla. Extrem de simpla dar complet invizibila sau complet nedorita. Ea este REFORMA JUSTITIEI.

    • Robin Molnar 25 ianuarie 2012 la 08:58 - Raspunde

      Dacă n-ai politicieni de stânga, nu poți avea un stat de stânga… 🙁 Momentan, pesediștii vor un stat socialist prin care banii celor mulți să se ducă în buzunarele celor puțini.

  13. Rolly M. 24 ianuarie 2012 la 11:28 - Raspunde

    Daca justitia si-ar face cu adevarat treaba, daca judecatorii si procurorii ar pedepsi cum se cuvine, coruptia ar scadea foarte mult. FOARTE FOARTE MULT. Baga la racoare multi spagari, escroci, hoti, delapidatori si se vor vedea rezultate drastice. Iar economia, inevitabil, nemaifiind mulsa de acestia, si-ar reveni.
    Un slogan al manifestantilor m-a uns pe suflet: NU VA SUPARATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!!

    • Robin Molnar 25 ianuarie 2012 la 09:00 - Raspunde

      Corect. Băsescu a început asta, dar nu pot să o spun public, fiindcă sunt un băsist împuțit.

  14. Mihai Todor 25 ianuarie 2012 la 22:45 - Raspunde

    Mda, e bine că unele chestii se uită repede. Mă întristează să recitesc amintiri pe care, de fapt, nu doresc decât să le șterg pentru totdeauna. Voi începe o nouă viață, într-o nouă țară, unde asemenea amintiri nu sunt decât povești SF și voi încerca să mă bucur cât mai mult de ce a rămas din tinerețea mea.

    Deși am crescut singur la părinți, o bună parte din ce ai scris tu aici îmi este destul de familiar și mi-i silă să mă gândesc la modul în care trăiam pe atunci. Mereu când vin în vizită prin Petroșani mă simt atât de distant față de mentalitatea părinților și a modului în care își trăiesc ei viața… Refuz să îmi las viața ghidată de acest trecut mizer.

  15. outlaw 28 august 2012 la 12:17 - Raspunde

    Romania – statul lui “sa ni se dea”. Nici eu nu pot vota cu astia rosii din cauze multiple, cu radacini inainte de ’89: Securitatea care l-a chemat pe tata la o discutie ca sa-l sperie un pic, Securitatea care i-a pus mamei in posta o citatie la un proces (fictiv?), copiii activistilor de partid, care aveau pile la examene, lipsa alimentelor, caldurii si curentului electric si alte lipsuri de tot felul, pe care parintii se straduiau se le mascheze pentru ca noi, copiii, sa ne bucuram de copilarie.

    Dupa ’89: impozitul ala nesimtit de mare al PSD-ului, care uneori ajungea sa injumatateasca banii care intrau in casa si sa dubleze frustrarile legate de zile intregi de munca de 16-18 ore; furtul sub toate formele si cu nesimtire; nepasarea fata de starea poporului.

  16. Adi 12 ianuarie 2014 la 15:28 - Raspunde

    De abia acum in Ianuarie am citit postarea ta si ce pot spun decat, ca cei din ziua de azi nu stiu ce inseamna saracia in adevaratul sens al cuvantului.
    Noi am fost 3 copii, si eu am dus-o cel mai bine dintre toti fiind cel mai mic dar am prins si noi saracie, nu chiar ca a ta sau ca altora dar am prins-o eu fiind nascut in ’89.Sora mea fiind cea care a suferit cel mai mult fiind nascuta in 81 si a prins-o saracia cea mai mare in perioada adolescentei.
    Eu unul tabere nu am avut parte decat in clasele 6-7 cand am fost cu profesoara de apicultura(de la palatul copiilor/clubul elevilor) si atunci la insistentele profesoarei, pentru ca parintii mei nu isi permiteau, dar s-au chinuit sau imprumut si au reusit sa stranga, sa se imprumute de bani de drum si de 500 000 de lei vechi pentru 2 saptamani de tabara de lucru, deoarece am fost cu stupii, nu a fost o tabara clasica in care copii se duc si fac excursii se distreaza non stop.Fratii mei nu au fost in nici o tabara.A trebuit sa ne chinuim sa nu ajungem marginalizati in scoala.
    Haine nu mai zic, mama mea se ducea se imprumuta, lucra in plus la oameni ca sa isi permita sa ne schimbe imbracamintea care incepea si se rupea pe noi, de multe ori ii cumpara fratelui meu haine iar cand eu cresteam si incepeau sa imi vina mi le dadea mie, ca sa facem economie. Norocul nostru ca parintii nostri care aveau cunostinte cu magazine de haine si ne imbracam pe datorie si banii erau dati in “rate”.
    Sora mea ce sa zic ca era prima in clasa ei si a luat bacul a 3a pe liceu la cel mai bun liceu din orasul nostru si a dat la facultate unde banii care ii primea erau din bursa si meditatii care le facea cu diversi elevi(ea fiind pe profilul romana-engleza) si parintii mei nu ii trimiteau decat mancare ca bani nu aveau.
    Baie o lunga perioada faceam la uzina unde lucra tatal meu, pentru ca nu prea aveam apa calda, tin minte si acum ca trebuia sa sarim gardul prin lateralul uzinei,unde gardul era mai mic si puteam sari, sau intram prin gard pentru ca mai erau locuri unde gratiile erau indoite,probabil nefiind singurii care faceam asta, sau indoite de hoti.
    Hrana ce sa zic, facea mama ditamai oala de ciorba din care trebuia sa ne ajunga cel putin o jumatate de saptamana, branza sau mezel venea tacamiu cu ele de la munca de la cantina si zicea “am prins iepurele si i-am luat din gura”. Painea, jumatate de an, o facea mama mea, pentru ca la sat aveau teren din partea bunicilor mei care era inscris la C.A.P. si dupa la firma care se ocupa, fiind mic nu stiam, nici acum nu m-am interesat cum sta treaba, ideea era ca in fiecare vara mergeam si luam sacii de grau care apoi ii duceam la moara pentru faina si ii caram cu caruta bunicilor la statia de autobuz ii incarcam si apoi la oras ii transportam cu, cunostinte care aveau masina.
    La inceputul anilor 2000 mama mea,saraca, a fost nevoita sa faca operatie la coloana datorita muncii care avut-o pana la data respectiva, fapt ce a dus la concedierea ei din uzina unde lucra dupa concediul medical, pentru ca nu mai era apta de munca acolo, dupa aceea fiind nevoita sa lucreze prin diferite locuri: vanzatoare la taraba apoi femeie de servici cu salari de 4-5 milioane de lei.
    In 2007 mama mea a fost nevoita sa plece in afara sa ingrijeasca batrani(sa isi piarda zilele si noptile hranind,spaland batrani, prima oara a prins bine o batrana care era sanatoasa mintal si se putea misca in mare parte fara ajutorul mamei mele, dar dupa ce a murit a gasit numai familii cu batrani senili) ca sa ne platim datoriile la banci si la cunostinte, datorii facute pentru supravietuirea noastra, mancare,haine,facturi si rechizite la scoala(imi era groaza cand venea momentul sa le spun la ai mei ca mi se termina caietul).

    Ideea e ca acum saracia consta in a nu avea IPHONE sau nu stiu ce telefon permanent, haine de firma, masini scumpe,ceasuri scumpe, televizoare scumpe,pe cand inainte te chinuiai doar sa traiesti si cand iti cumparai ceva nou era o bucurie,chiar daca nu era de la nu stiu ce “firma”.
    Acum pot sa spun ca traiesc acceptabil, stau intr-un apartament cu chirie de 500 de lei in care mai locuiesc cu prietena mea, facem facultate, muncim, avem ce pune pe masa, nu mergem in cluburi si la restaurante sa ne distram cu prieteni pentru ca prietena mea lucreaza ca ospatarita 1 zi cu 1 cu program de la 8 dimineata la 2 noaptea si weekend poate ajunge si la 24 de ore de munca.
    Dar totusi raman stupefiat ca oamenii care ii vad se plang ca nu au bani,dar ii vad cu telefoane de 1000-2000 de roni, cu haine de 1000 de roni, insumand din cap pana in picioare.

    Partea cu politicul cred ca psd-ul e cea mai mare organizatie mafioata din tara noastra, nu ca ceilalti ar fi mai bun si totusi lumea ii voteaza. Faptele lor sunt acolo sa le vada toata lumea, dar majoritatea inchid ochii si ii lasa in pace, singura solutie pe care eu as vedeao e sa se rascoale tot poporul si sa introduca pedeapsa cu moartea pentru cei care ne-au adus la pragul prapastiei si sa recupereze tara pentru popor si nu sa nu mai apartina STATUL doar unei maini de oameni, numiti guvernul romaniei, doar asa am putea preveni coruptia de la guvernele urmatoare. Doar ca spun dovezile, PSD-ul a fost cel care a preluat guvernarea din mainile lui Ceausescu, care spunea ca tara nu mai avea datorii la momentul respectiv si cand a preluat conducerea psdul, Iliescu a iesit si a zis ca visteria e goala, pai de ce nu a iesit mai devreme sa spuna asta, pana sa preia guvernarea, unde sau dus totii banii/aurul. Ce sa ajuns din guvernearea psd de la momentul respectiv? Economia a cazut si ce s-a intamplat? Ne-a bagat in datorii.Ce s-a mai facut dupa aceea?Mai multe datorii.S-a facut vreo investitie?Nu cred.Pai unde sunt banii pe care statul ii producea din Uzinele si firmele statului la vremea respectiva?Pe pensii si investitii? Nu……sau dus in buzunarele lor.Ce au facut urmatorii?Au furat.Urmatorii?Au furat si ei……..un ciclu fara sfarsit care se reflecta si in poporul de azi.

    Imi cer scuze pentru gramatica mea, dar scriu in graba pentru ca era prea mult de scris si am treaba.

    • Robin Molnar 13 ianuarie 2014 la 21:42 - Raspunde

      Povestea noastră, în mod evident, nu este singulară, după cum bine expui și tu.

      Numai că noi ne-am trezit…

  17. Radu Cioboata 17 iunie 2016 la 13:39 - Raspunde

    Un articol minunat pentru care iti multumesc atat tie cat si majoritatii celor care au comentat.
    Am acum 67 de ani, sunt batran si batranetea in timpurile actuale este foarte grea, o pensie se duce pe medicamente, din pensia sotiei trebuiesc platite facturile si impozitele. Avem noroc cu verisoarele de la tara care ne mai trimit ceva de mancare. Nu am fost comunist si am crezut in revolutie la care am participat activ – o greseala. Acest esalon 2 al pcr este si astazi la putere si au distrus toata economia romaneasca. Imi doresc sa mai apuc ziua in care se va face DREPTATE, cand am sa vad in puscarii pe toti care au decimat intelectualitatea romaneasca in puscarii si in lagarele de munca, care au furat, ca si acum, toate uzinele si fabricile, care au furat pamanturile si casele si cate si mai cate. A existat, sau se preconizeaza a se vota o lege a lustratiei ? Probabil cand va muri si ultimul comunist. Imi este scarba, dar o scarba amara, pe care o suporti cu greu, dar trebuie suportata. Bunicul meu a avut puturi si sonde de petrol cu ajutorul carora a cumparat o casa care a fost nationalizata, intre timp demolata pentru care nu am primit nici astazi valoarea ei. JAF in fiecare zi ! Cam asta este realitatea de astazi.

Dă-i un răspuns lui Rolly M. Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.