Arhitectură şi imaginaţie

Întotdeauna când ajung într-un oraş necunoscut pentru mine încerc să-i pătrund esenţa, să-i înţeleg istoria şi evoluţia, să-i înţeleg oamenii, şamd. Şi mi-e greu să fac toate astea, pentru că am tendinţa nebună de a încerca să le fac pe toate odată.

Adică e greu să admiri simultan clădirile şi flora locală (aka femeile). Dar eu mă străduiesc, oricum, că doar de aceea sunt un tip perseverent. Beneficiul acestui tip de atitudine este că poţi vedea multe lucruri deosebite într-un oraş. Şi într-adevăr, multe lucruri frumoase mi-au bucurat ochii aici, în Timişoara.

Spre exemplu mie îmi plac clădirile vechi. Iar, slavă Domnului, aici sunt destule. Aşa că am făcut prima selecţe cu poze ale clădirilor care mi-au luat faţa, evident, în afară de conacul Molnar. Prima clădire care mi-a plăcut foarte mult este aceasta:

Îmi place foarte mult cum a fost proiectată clădirea asta, cu nişte coloane semi-îngropate sau cu pseudo-balconul mărginit de acele "vaze" (a se observa limbajul academico – habarnist) sau înfloriturile din partea superioară (albastră) a clădirii. Aceasta este o clădire frumoasă. Nu departe de această clădire se află o alta, la fel de frumoasă şi interesantă.

Mi-ar place să sorbim un cocktail oe balconul ăla de desupra lu’ West City Radio. Sau să avem un balconaş din ăla rotund cum sunt cele de pe colţ. Să punem acolo o măsuţă şi nişte scaune de inspiraţie germanică şi să flirtăm toată seara. Cred că ar fi excepţional de frumos, să privim piaţa frumos luminată, în apus, să o privim cumva de sus, în intimitatea noastră… Sau să luăm cina pe balcon, la un apus frumos, de vară, cu o adiere uşoară a vântului iar tu să zâmbeşti…

O altă bijuterie arhitectonică ar fi asta:

Dacă nu aş fi ştiut că e în Timişoara, aş fi putut jura că strada asta este undeva în Austria. Oricum, nu în fiecare zi vezi o clădire cu turlă care să nu fie biserică, sau care să nu fie o biserică tradiţională. Sincer, nu ştiu ce e în clădirea aia, dar pe faţadă nu zicea nimic de o biserică. Iar felul în care acoperişurile nu sunt aliniate este o desfătare pentru ochi!

Când am privit clădirea următoare m-a apucat romantismul rău de tot…

Acolo mi-ar fi plăcut să stăm la mansardă. Mi-ar fi plăcut ca patul princiar să fie fie în dreptul ferestrei rotunde de pe laterală şi să stăm şi să lenevim amândoi în pat, privind cum soarele apune peste oraşul obosit după o zi lungă. Iar noaptea să dansăm tango şi alte cele pe balcon, de la un pick-up vechi, doar noi doi şi stelele, deasupra lumii şi a problemelor ei. Aş fi umplut lateralele exterioare ale balconului cu trandafiri multicolori, pentru fiecare mod în care te găsesc minunată. Şi aş fi pus şi crini, parfumul lor să ne răpească şi ultima fărâmă de raţiune şi să nu fim decât noi şi iubirea noastră nebună… Aş fi luat doi muzicieni să ne cânte, la vioară şi pian, în serile scurte de toamnă şi de primăvară…

În Piaţa Operei am găsit o altă locaţie deosebită.

Acolo mi-ar fi plăcut să stăm tot la mansardă, pe mijloc, unde sunt tot geamuri rotunde. Acolo aş fi făcut atelierul meu de artist, de poet. Ai sta nud pe o sofa de mătase iar eu te-aş privi, încercând să transpun în versuri frumuseţea ta angelică. Ai fi muza mea, modelul meu. Ai fi bucăţica mea de rai. Mi-e teamă că într-un fel aş fi un profan să împart lumii fărâme din frumuseţea pe care doar eu pot să o văd, pe care doar noi putem să o trăim. Aş deveni profan în încercarea herculeană de a afişa lumii intimitatea noastră minunată… Probabil că am asculta jazz pentru a restabili echilibrul lumesc între frumuseţea ta şi falsitatea notelor muzicale. Probabil că aş fi beat de frumuseţe şi aş deveni dependent de făptura ta şi de tine toată…

E frumos să visezi din când în când!

6 Comentarii

  1. Mihai Todor 08 februarie 2009 la 10:28 - Raspunde

    Trebuia sa tai copacelu\’ ala inainte sa faci ultima poza 😛

  2. Anonim 08 februarie 2009 la 11:55 - Raspunde

    foarte frumoase pozele! imi place la nebunie timisoara, felicitari pentru alegere

  3. cipoc 08 februarie 2009 la 12:12 - Raspunde

    se vede ca te`ai plimbat, nu gluma
    foarte faine pozele

    • Robin Molnar 08 februarie 2009 la 12:35 - Raspunde

      :woohoo: Să ştii că m-am plimbat un pic… :woohoo:

Lasă un răspuns la Anonim Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.