Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Eu n-am mai purtat mărţişoare de când eram mică pentru că mi-era ruşine să fiu singura care poartă. Dar de anul ăsta am alte planuri. Mâine îmi caut un mărţişor aşa cum îmi place mie şi promit să-l port până în 9 martie. Am zis!
P.S. Nu-i înţeleg pe bărbaţii care cumpără mărţişoare pentru colegele de muncă. Azi am primit 4 bucăţi, toate 4 urmând a fi depozitate lângă cele din anii trecuţi. Dragi bărbaţi, e o risipă inutilă! Nu mai cumpăraţi mărţişoare decât pentru doamnele din viaţa privată (mamă, iubită, soră, etc.). Colegele voastre nu vor muri dacă nu vor primi mărţişoare de la voi. Ba chiar unele se vor simţi uşurate.
Da, cam asta ar fi ideea. Să nu mai luăm mărțișoare.
Şi la Oradea miroase deja a primăvară. Am luat-o şi eu la pas puţin, incomodat doar de tarabele cu mărţişoare din centru, nici nu mai poţi să treci de ei.
Eu îmi amintesc de tradiţiile din generală. Când se obişnuia ca fetele să le dea băieţilor mărţişoare de 1 martie iar ei să le recompenseze de 8 martie. O prostie. Adunam zeci de mărţişoare.
Interesant. La noi nu se făcea așa.
Robin a fost un rebel si totodata un romantic incurabil ;))
Da, chiar așa!