Am negociat cu ăia de la Vodafone prelungirea abonamentului (pentru că de la Orange n-am primit o ofertă care să m-ajute cu ceva). Negocierea a fost ceva de genul:

– Vreau Luna de pe cer și Soarele și o jumătate din sistemul solar

– Vă costă x lei pe lună și vă garantez că nu veți avea costuri suplimentare.

– Dar vreau și o jumătate de galaxie.

– Păi să vedem…

– Să vedem. Media ultimelor 20 facturi a fost de 250 de lei lunar. Acum e cazul să primesc și eu ceva înapoi.

– Da, într-adevăr, bla bla bla. Vă pot oferi tot ce doriți la X+1 lei pe lună. Batem palma?

– Batem.

No, am făcut febră musculară la mâna dreaptă de la cât am vorbit pe telefon. Mă și gândeam:

– Bă, Binike, uite cum s-a întors împotriva ta arta negocierii. Ți-au trebuit miliarde de minute naționale. Na, acum nu mai poți să-ți miști mâna.

Totuși, aș minți să spun că îmi pare rău. De multă vreme eram restant cu niște telefoane.

P.S. Mihai e bine, doar lenevește.