Contemplând o idee
M-am trezit de dimineață c-o idee foarte creață. Așa că am stat un pic să o contemplez mintal: în ziua morții lui Ion Iliescu să port pe umeri steagul României și să ies pe stradă cântând imnul de stat până răgușesc.
Bine, unii ar fi zis că-s nebun, dar să fim serioși, o singură dată în viață moare Iliescu, ce naiba. Ei, dar cum mergeam să-mi iau lapte pentru cafea, la un moment dat numai ce m-am trezit cântând pe stradă o strofă dintr-un cântec, de genul:
Iliescu a murit și s-a dus!
Și s-a dus!
Steaua roșie a hoției a apus!
Și s-a dus!
A apus!
[…]
Și să-l punem pe topor
Pe comunistul trădător!
Trădător!
Trădător!
Mă rog, eu deja visam cu ochii deschiși și dus de val, dar m-a trezit unul care mergea în spatele meu, întrebându-se dacă a murit Iliescu. Ahahaha.
În fine, m-am făcut un pic de cacao. Credeți că-mi păsa? Oricum, hai să facem un imn vesel pentru moartea (viitoare a) fostului președinte-dictator.
Se putea sa nu faci tu un memoriu si lu raposatu….se putea sa nu-l taguiesti tu si pe el….e o mare dragoste intre voi doi:))
Oh, dacă m-ar lăsa careva o noapte întreagă cu el. Cât de fierbinte ne-am iubi!
Man, vin si eu la Cluj sau unde decizi sa mergem.
:d Ce tare!