Cunoscuților mei nefumători

Dragii mei cunoscuți nefumători, numai recent, după ce m-am lăsat de fumat, mi-am dat seama că am fost incorect față de voi, cerându-vă să-mi suportați duhoarea fumului de țigară din haine. Puțeam. Îmi pare rău, dar nu mi-am dat, la momentul acela, seama.

Până și pielea mea duhnea a tutun, iar mie mi se părea inodoră. Viciul fumatului îmi furase aproape complet simțul mirosului. Mă declar vinovat doar de a perpetua un viciu atât, dar atât de urât. În schimb nu sunt vinovat de halul fără de hal în care puțeam ca un fumător frecvent, sau nu știu cât mi se poate imputa din el, întrucât nu știam, nu simțeam că put a cenușă, a boală și a moarte.

Îmi pare rău pentru situațiile jenante în care v-am pus când, prin apropierea mea fizică, vă mutam nasurile. Ați fost eleganți în atitudine și nu mi-ați dat niciodată de înțeles că put a hoit și că vă e frică să nu mă descompun în fața voastră ca un lepros. Întrucâtva vă consider, strict din acest punct de vedere, părtași.

În fine, cred că acum este irelevant cine, ce cum și câtă vină poartă, întrucât acum știu că fumătorii put. În sfârșit am avut curajul să scriu chestia asta care mă bântuie de mai bine de o lună. Fumătorii put.

2 Comentarii

  1. Mihai Todor 29 noiembrie 2010 la 00:49 - Raspunde

    Bre, asta ca asta, da’ cel mai nașpa pentru un nefumător e când stă într-o încăpere în care se fumează. Când ajungi acasă, efectiv tre’ să pui la spălat toate hainele de pe tine, că altfel nu scoți mirosul din ele și, după asta, tre’ să faci și o baie și să te speli pe cap, că îți pute tot corpul / părul. De la o vreme am ajuns să nu mai suport să mă culc dacă simt că miros a fum…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.