Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Interesant mod de a privi credinta. Se vede ca esti it-ist.
Am totusi o nelamurire: spuneai de oamenii care au trait in salbaticie si nu pot realiza aceste legaturi. Acelasi lucru l-ai putea spune si despre oamenii care sunt mai timizi/mai retrasi?
Cred ca rugaciunea ta este un fel de ‘esti ceea ce mananci’. La urma urmelor trebuie sa iti doresti lucruri palpabile, lucruri care pot fi realizate prin fortele proprii.
Iar credinta este o stare de spirit, nu un obiect, o persoana sau niste cuvinte scrise intr-o carte
1. Nu, oamenii retrași nu sunt rupți de umanitate.
2. Da, principiul “ești ceea ce mănânci” se aplică.
3. Exact, credința este o stare de spirit.
Oricat de ciudat ar suna, imi place interpretarea ta. Daca am fi pe vremea grecilor mi-ar fi placut sa stam o dupa-masa intreaga sa filozofam despre cele de mai sus 🙂
Da, păi când o da primăvara, cu speranța că te vei fi însănătoșit, da, mi-ar plăcea să stăm de povești lejer, într-o duminică, la o limonadă.