Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Eu vroiam să fiu explorator sau geograf şi copiam toate hărţile ciudate din romanele de aventuri pe care le citeam. Ca un fel de cireaşă de pe tort, visam să descopăr Atlantida.
Apoi mi-am dat seama că dacă nu apar prea detaliat în Atlasul meu, asta nu înseamnă că toate locurile n-au fost deja cartografiate. Cât despre Atlantida, am şi uitat de ea din cauză că mi-am dat seama că nu există echipamente de cercetare atât de precise care să reziste mult la mare adâncime, pentru că nu eram atât de idealistă încât să cred că o s-o găsesc în mai puţin de 5 sau 6 ani.
Era fain, pe vremea aia când încă nu-mi venise mintea la cap. Bine, nici acum nu pot spune că sunt complet normală. :nuu:
=D Ce vremuri! Ce vise! =D
Interesant. E prima data, dupa multi ani, cand fac halta-n memorie. In vacanta aceea de vara am intrat in campul muncii, la ILF. Si, din primul salariu, i-am cumparat mamei o rata din portelan(va mai aduceti aminte de moda de-atunci? mileurile din macrame puse pe mobila si, cum pe acestea tronau cuminti bibelouri?) =)
=D E clar, suntem bătrâni rău! =D Oricum, gestul tău mi se pare foarte drăguț. =D
La 25 de ani te consideri batran? Off, of, asta-i defectul generatiei voastre! Inseamna ca eu, la cei \”25 + n\” ani, am fugit de la Antipa. =(
=D Mi se părea mie că te-am văzut acolo, când am fost în excursie cu una de mă înșela. =D