Eu am făcut stagiul militar în Siberia. Nu, nu la propriu, dar pe acolo. Mergeam des la o discotecă, seară de seară, şi astfel am devenit unul de-al casei. Până s-a închis…

Discoteca s-a închis din cauza câinelui patronului, un amstaff „paşnic”. Nu o dată a rupt o pisică în două, dintr-o muşcătură. Nu vă doresc să vedeţi aşa ceva niciodată. Am să revin la câine într-un alt articol. Important este că discoteca s-a închis.

Şi fiindcă aveam un loc de muncă nasol de tot, ca necalificat la un patron scârţar, m-am angajat ca paznic de noapte să păzesc discoteca, deşi era închisă.

N-aveam curent şi, deci, nicio sursă de căldură. Şi a venit iarna, o iarnă grea cum de mult n-am mai văzut. Cred că aia a fost ultima iarnă cu zăpadă decentă. Io dormeam stăteam de pază pe o canapea de piele, învelit în trei pături de lâmă, şi tot făceam turţuri la mustaţă…

Locul meu era într-un fost fast food şi trei dintre pereţi erau din geam (termopan?) montat pe o structură din aluminiu. Se ştie că aluminiul este un foarte bun „izolator” termic. Deci conducea bine frigul, din exterior în interior. Iar eu nu aveam căldură…

În scurt timp gheaţa de pe geamuri a ajuns la grosimea de 3 – 4 centimetri (2 degete) şi s-a menţinut pe toată perioada iernii. Pur şi simplu dormeam munceam într-o peşteră de geaţă în plin ger.

Într-o seară plec de acasă cu o oră întârziere, fiindcă era prea frig. Mă uit la ştiri: -25^oC în Petroşani. -25! Şi ningea. Şi visolea. Îmi fac cărare cu greu prin oraş. Nu aveam mult de mers, dar eram singurul om de pe stradă. De fapt până şi câinii s-au adăpostit de frig. Numai eu mergeam de bună voie în grota ursului…

Ştiu că peste noapte s-a făcut şi mai frig. Nu mai ştiu exact dacă de la -25 s-a ajuns, spre dimineaţă, la -28 sau de la -28 la -31. Nu mai ştiu. Ştiu doar că ningea, viscolea şi era extrem de frig. Vă mărturisesc faptul că n-am mers decât vreo 5 metri până când gerul a început să treacă prin geaca groasă. Până am ajuns la locul de muncă, la o depărtare de 700 – 800 de metri, după vreo 20 de minute, frigul trecuse pe rând de: geaca groasă (pufoaică de urs, nu alta), cămaşa din lână de lamă (din Chile), bluza pe gât din ceva material sintetic, dar strânsă pe corp să ţină de cald şi de tricou. Îmi era mai frig decât prevede legea.

Ajung la locul de muncă. Dau să deschid uşa. Îmi dau mănuşile jos şi le pun pe o tejghea. Aproape că s-au lipit de acesta. Scot cheia. Deschid. Îmi iau mănuşile şi intru înăuntru. Verific incinta. Este OK. Mă descalţ de bocanci şi mă bag la căldurică, pe canapea.

Norocul meu este că am instincte destul de bune. Îmi fac un cocon, la propriu, din pături. Ale naibii, erau reci, fiindcă au stat toată ziua în frig (pe zi nu era nimeni la pază)…

Sunt obosit deja. Din cauza drumului şi a efortului. Făcusem cărare prin zăpadă iar viscolul ăla nu mă ajutase deloc. Stau în cocon şi încerc să respir un pic mai repede, ca să-l încălzesc. După vreo 20 de minte deja începea să-mi fie mai bine. Desigur, senzaţia asta putea fi dată şi de concentraţia scăzută de oxigen din cocon…

Nu ştiu când am adormit. Nu ştiu ce visam. Dar ştiu că pe la ora 01,30 noaptea a venit patronul. A tras maşina lângă mine, la vreo 1 metru de unde dormeam munceam eu. După vreo 15 minute de bătut în geam reuşeşte să mă trezească, fiindcă aţipisem. Chiar începuse să se îngrijoreze. În incintă erau cam -15^oC deci şanse de ceva nasol aveam gârlă.

Aud bătăi în geam. Scot capul din cocon şi-l văd. Îmi pun ochelarii pe ochi. Mi se lipesc de nas. Sunt atât de reci încât simt cum frigul lor mă arde pe ochi. Lentilele erau bocnă şi trăgeau căldură din ochi! Deshid uşa cu cheia căci el n-o putea deshide, fiindcă am lăsat-o în broască şi, din exterior, cheia nu putea intra complet. Măsura asta era necesară. Dacă adormeam şi cineva încerca să spargă yala nu putea deshide uşa, câtă vreme cheia era în broască.

– Ai adromit.

– Şefu’, la cât de cald îi aici nici nu-i de mirare…

– Sincer îţi spun, la cât de frig este nici nu credeam că vii la muncă. De aia am şi venit, să văd de discotecă.

– N-aveam cum să nu vin. De aia sunt plătit.

Povestim vreo 5 minute. Intră în discotecă. După vreo 5 minute vine la mine cu o sticlă de Grasă de Cotnari, luată din depozit, că avea de unde. Acolo erau băuturi din cele mai variate. Stocul valora aproape 1,5 miliarde de lei, acum veo 5 ani.

Desface sticla şi-mi spune:

– Ia şi bea, că nu vreau să te am pe conştiinţă.

– Nu beţi?

– Io nu dorm în frig, ca tine. Nu ştiu pe nimeni care să stea de pază în frigul ăsta. Nu este absolut nimeni prin oraş, fiindcă este prea frig. Pur şi simplu nimic nu mişcă. Pacră ar fi pustiu.

– Înţeleg de ce…

Mai povestim vreo 5 minute. Şeful deja degerase bine de tot, deşi era bine îmbrăcat şi cu haine de calitate. Apoi pleacă. Io rămân iarăşi singur. Mă bag în incintă şi înapoi în cocon. Ţin sticla cu grijă, după ce-i bag dopul până la un sfert, între picioare, să se încălzească fiindcă era rece. Fix vin cu gheaţă îmi trebuia mie la ora aia…

După vreo o oră a devenit băubil, călduţ chiar.

Beau toată sticla. La naiba, era atât de frig încât vinul pur şi simplu nu mă prindea. Atunci am înţeles de ce beau ruşii votcă.

Mă bag în cocon (nu puteam bea vinul ăla întins pe spate) şi încerc să nu adorm. Degeaba. Spre dimineaţă, pe la ora 07,10 m-am trezit. Se mija de ziuă. Mai aştept să se lumineze. Pe la ora 08,00 plec de la muncă. Merg acasă şi mă bag în pat. Am dormit până pe la 12. Nu ştiu ce m-a obosit aşa, dar eram terminat. Cred că efortul fizic de a nu îngheţa naibii şi-a spus cuvântul.

Interesant este că deşi lucram în frig n-am avut nimic, nicio răceală sau ceva.  Prin 8 Aprilie a dat căldura, adică temperaturile depăşeau ziua vreo 5^oC. Dar, culmea culmilor, cum a dat căldura cum am făcut gripă. Mă duc la doctor şi îmi scrie reţeta. Şi plec de la farmacie cu o jumătate de plasă normală cu: fiole de ampicilină, siringi, ace de unică folosinţă şi nu mai ştiu ce.

A băgat 314ra2 la ace în mine de s-a plictisit. De trei ori pe zi câte unul, vreo 2 săptămâni, dacă nu mă înşel. Prima injecţie mi-a făcut-o pe stânga. Durea. A doua a făcut-o pe dreapta. Am crezut că paralizez de durere. Restul le-am făcut toate pe stânga, de aveam fesa ciur, mai ales că injecţiile astea se pot face numai într-o anume zonă de pe fesă, ca un pătrat cu laturile de 5 centimetri…

A fost greu, dar a trecut.

De aceea spun: dacă mie îmi este frig cred că restul bolunzesc de frig. Chiar şi acum, la mine în cameră nu am o sursă de căldură, alta decât calculatorul. Iar eu dorm parţial descoperit, că alfel mor de cald. Vara să nu mai zic. Mi-au reproşat diverse fete că îs prea cald, că ard şi că nu pot să doarmă că le este ca şi cum ar dormi pe sobă… Cam nasol pentru mine!