Pe la ora 15,20 ajung în gară. Luasem un taxi, fiindcă sunt cu un dulap după mine. Dulap, mă rog, o sacoșă mai mare plină cu haine și cele trebuincioase unui respectabil datacenter în miniatură (fiindcă o să mutăm blogul).

Îmi iau bilet, mă uit la loc, strâmb din nas că, deh, aia e, după care mă duc să-mi iau un Nestea de portocale roșii (e bun la gust, nașpa la sănătate) și două sandvișuri. 21 de lei. Cam scump, mâncați-aș. Sandvișurile cu șnițel de pui erau vreo șapte lei, înțeleg, dar restul? Deh, data viitoare o să-mi iau iarăși mâncare la pachet (ultima dată am băgat în mine de la Simeria la Alba – Iulia) de la restaurant, că la aceiași bani mănânc mai bine.

Deci, bilet am, potol am, merg la peronul cinci, de unde știu sigur că trebuie să iau trenul, potol și băuturică am. Ah, mișto, e chiar în gară. Timișoara – Iași. Frumos. Intru în tren, mă așez în aglomerația aia de nedescris, lăsând dulapul fix în mijlocul compartimentului, că vecinii ocupaseră tot spațiul de bagaje.

Ceva mi se părea mie suspect, adică în loc de trei vagoane trenul acesta avea vreo zece și chiar mă pregăteam să-i laud pe cei de la CFR că au suplimentat numărul de vagoane de sărbători:, așa că întreb:

– Spre Timișoara merge trenul acesta, nu?

– Da, da.

– Trece și prin Simeria?

– …

Ies pe hol, să bag un sandviș de pui. Mușc vreo câteva guri și, din instinct, ascult ce se spune la difuzoare. Printre altele:

– Trenul accelerat 1833, din direcția Iași spre Timișoara, se află în stație la linia cinci.

Interesant, s-a schimbat numărul trenului de când am  mers cu el ultima dată. În rest, știam unde merge deja. Așa că îmi văd liniștit de treabă. Peste vreo zece minute, când aproape că mâncasem o jumătate de sandviș:

– Trenul accelerat 1833 din direcția Iasi spre Timișoara pleacă din stație la linia cinci și oprește în stațiile Alejd (?)…

– Hmm, te pomenești că au schimbat ăștia și ruta.

– Trenul accelerat 1833 din direcția Iasi spre Timișoara pleacă din stație la linia cinci pe direcția Oradea, Arad, Timișoara și circulă fără oprire până la stația Alejd.

– Pfuai, greșii trenul, oioioioioi.

Sar ca ars și-i întreb pe ăștia dinb compartiment:

– Nu vă supărați, pe unde merge trenul acesta?

– Păi prin Oradea și Arad…

– Aoleo, greșii trenul.

Culege ghiozdanul, trepiedul aparatului foto, dulapul și mapa și sări din tren înainte să plece. Bine, era să îmi uit mapa în compartiment, odată cu fularul, dar m-am prins după ce am coborât și l-am rugat pe un tip să-mi dea și mie alea.

Acum am lăsat dulapul la bagaje de mână. Are doar 15 kilograme, un metru și cev a lungime și am dat 10 lei să mi-l țină ăia vreo două ore, că deja mă durea inima de la cât de incomod este să-l cari. Tipul de la bagaje de mână, când m-a văzut cu el, mirosind că e rost de încasări, zâmbind îmi spune:

– Da, poftiți.

Drept este că nici măcar nu mi-a trecut prin ca să-l las acolo, dar mai bine dau zece lei decât să-mi rup cocoașa. În fine, vrea să le ureZ sărbători fericite și pline de infarct miocardic ălora de au pus un tren care circulă pe o rută diferită dar are aceleași stații terminale, la aproximativ aceeași oră. Trenul accelerat 1766 Timișoara – Iași cu trecere prin Alba – Iulia cu care mergeam eu pleca la ora 16. Trenul accelerat 1833 Timișoara – Iași cu haltă prin Oradea a plecat pe la 15,40. Ambele fiind la linia cinci în gara din Cluj.

Deci țeapă! Mersul trenurilor s-a modificat din 12 Decembrie 2010, că am întrebat. Deci nu fiți papagali ca mine, intreseați-vă înainte, să nu pățiți nașpa. Nu mergeți pe chestii familiare, pe ceea ce știți…