Gustul cărnii
Mi-era foarte cald și foarte dor de gheruța mea. Cum m-am trezit din cauza tusei, cu mâna stângă o căutam prin pat, să o ating, să mă bucur de pielea ei fragedă și să pot adormi la loc, la fel de îndrăgostit.
Fiindu-mi somn, evident că n-am găsit-o din prima, doar aruncându-mi mâna pe lângă trup, așa că încerc din nou, moment în care am simțit cum o durere cruntă mă apasă, simțeam cum ceva îmi despică carnea și o jupoaie jos de pe os, simțeam cum durerea se propagă prin mușchi în fâșii adânci și acute și cum inima începe să-mi bată nebunește…
Trezit brusc din dulcea stare de visare în care mă găseam, eram intrigat cu privire la sursa durerii acesteia intense. Vreo trei secunde, până m-am prins că pisoiul ei își făcuse de lucru cu mâna mea, la modul personal, prinzând gustul cărnii.
Romantic, nu?
Zi mersi ca nu era pisoi din asta 😉
=)) Pisoiul ăla e mai liniștit.
Daca nu citeam titlul ma gandeam la altceva 😛
De ce crezi că am pus titlul ăla? Nu poate fi o coincidență. =))
Vezi să nu te dai iar cu acea cremă de aia minune de la veterinar 😛
Vai, cât de rău poți fi. =)) Nu pot să cred. Ahahahaha.
Eh… Doar uneori 😛
Mda! Jivinele astea când dau de sânge… :))
Da, bestiile. =))
Robin….ce sa-ti fac….era si el gelos..sa presupunem ca era un el!
Este un el, dară. =))
NU vreau sa te intreb de unde stii!=))
Perfect. Pentru că nici eu nu vreau să răspund. =))