Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Speranţa moare penultima.
=)) Bună asta! Memorabilă!
“Însă mă întreb: nu cumva sunt puțin nebun? “ – Da, de-a dreptul dus cu pluta si mai ai si cateva doage lipsa =))
Apropo, iti recomand sa te uiti la filmul “The Sunset Limited”. Poate-i faci si un review, pe care sa il dezbatem 😀
Wow, dar ce m-ai încurajat. =))
Si pe mine ma deprima si oamenii si tara… In plus ca am trait si greu pana acum si vreau sa schimb ceva la viata mea dar nu stiu cum sa fac cand lumea din jurul meu sta mai mult suparata.
Țara nu mă deprimă. Țara e bine, mersi. Oamenii, în schimb, au o problemă. =))
Solutia e sa ne alegem anturajul cu mare atentie. Dar ce ne facem cu cei pe langa care trecem in fiecare si si au niste fete plictisite si triste…
Le zâmbim, simplu. 😀
Dragă redacție. Românii nu sunt deprimați, poate să fie deprimanți pentru cei deja deprimați, dar cu siguranță nu pentru că ar fi ei deprimați inițial. Românii sunt victime, poate cel mai comod statut de creatură de pe acest pământ. Dacă faci o radiografie în timp o să vezi că majoritatea s-a născut cu mâna-ntinsă, ceea ce dăunează foarte mult stimei de sine și optimismului. Pesimismul unora îmi conferă optimism. Tocmai pentru că am încredere că în jos nu se mai poate, ci doar în sus, și tot sper. Așa că suntem doi nebuni, dacă așa ar trebui să ne numim.
Propun formarea unui club coordonat de secția locală de psihopoliobservare 🙂 a comportamentului vegetativ intersectat.
Cred că n-ar trebui să facem club, nu de alta, dar n-aș vrea să ne strângă majoritarii și să ne pună să trăim în vreo rezervație sub formă de specie pe cale de dispariție.
Uite, aici pe glob, sunt o gramada de oameni optimisti, ca tine 🙂
Parcă îmi mai vine să mă bucur! =))