În general, muncesc în jur de șaptezeci de ore pe săptămână. Pe lângă cele patruzeci de ore pe săptămână petrecute la muncă, mai petrec încă peste treizeci de ore pe săptămână pentru mentenanța acestui website.

De exemplu, într-un weekend precedent am reorganizat o parte din galeria foto la nivel de fișiere de imagine, iar întreaga consolidare a galeriei foto a durat trei weekenduri, în timp ce întreaga refacere nu este încă totală. După o mie de ore de muncă.

Pe lângă asta, îmi place să scriu și, atunci când consider că am ce, o și fac. Ideea este că, după opt mii de articole, simt că am din ce în ce mai puțin câte ceva proaspăt de spus. Începe a-mi părea că am scris tot. Sau că, în mare parte, cam asta am avut de spus.

Firește că nu este așa și că mereu va mai fi câte ceva de spus și de clarificat. Firește că, pe măsură ce site-ul crește, cere din ce în ce mai multă muncă. După aproape cinci ani de existență pe internet, volumul de muncă depus pentru acest website trece de pragul a zece mii de ore.

Zece mii de ore în care puteam să fac altceva, puteam alege să… Dar nu, nu vreau să ajung într-o zonă a reproșurilor aduse eu-lui meu. În fond, el este unul dintre cei ce – din ce în ce mai puțin neobosit – muncește pentru menținerea în viață și sănătate a acestui website.

Sunt mâhnit.

Sunt mâhnit că Google a considerat că mă țin de practici necurate în ceea ce privește linkurile externe de pe site, și m-a penalizat la sânge. Deși, după părerea mea, făceam ceea ce face toată lumea și aveam – cred eu – un comportament web normal, fără excese și cu cât mai puține compromisuri.

Metoda asta pare să fi funcționat bine multă vreme. Dar recent a dat un rateu înfiorător când am primit PageRank 0 sau N/A și când mi s-a spus că o parte din conținutul meu este scos din Google.

Dincolo de orice justificare tehnică a unei astfel de sancțiuni, simt că tocmai mi s-a dat cu piciorul la cele zece mii de ore de muncă depuse pentru a crea un conținut îndestulător. Dincolo de orice standard de calitate, simt că webmasterul normal și-a luat-o la gioale, în timp ce spammerii își vor vedea în continuare de treabă, nestingheriți.

Sigur, s-au făcut greșeli de ambele părți. Eu am greșit acționând în virtutea unui „val” cultural. Am greșit vânzând un link – oh, ce faptă abominabilă! – pe site-ul meu,la fel cum și Google are linkuri sponsorizate în căutări, iar apoi am greșit că am fost generos și am pus linkuri fără nofollow către toată lumea.

De aseară, asta s-a schimbat. Urmează să le dau e-mail-uri la toți amicii din blogroll, să știe ce s-a întâmplat. Și o să le ofer și un link spre acest articol, sperând că vor înțelege și că vor acționa. Nu pot, deci, decât să sper.

Despre motivele pentru care Google a preferat să sancționeze în loc să-și potrivească algoritmul cu situația din teren, prefer să nu vorbesc. Despre motivele pentru care Google a preferat să sancționeze un site cu conținut – poate nu premium, că a face pipi pe Jurnalul nu e chiar de bonton – și să-i lase în pace pe spammeri, prefer să nu speculez.

Pe de-o parte, știu că am fost prost, pe de-o altă parte – însă – simt că am fost abuzat, iar asta mă revoltă până peste poate.

Asta este, poate mâhnirea asta o să-mi treacă deceniul acesta.