Prea cool să saluti?

Am o problemă cu oamenii care sunt prea cool ca să salute. OK, se poate întâmpla ca, ocazional, fiecare să aibă pe cap atât de multe chestii încât să nu fie atent și să uite sau să nu observe…

Dar eu sunt un om supra-inteligent (a se citi: groaznic de inteligent, câteodată mă doare și pe mine cât de inteligent sunt) și pot, cu ușurință, recunoaște modelele comportamentale (behavioral patterns). Iar când mie mi se pare că un om se consideră prea cool ca să mă salute, încep să am o problemă, problema mea fiind că îmi pierd politețea, deci și respectul față de acel om, în special pentru că politețea este o formă de respect reciproc.

Înțeleg că sunt gras, urât, ochelarist, ungur (după nume), băsist (fiind anti-Iliescu), am gura mare, sunt țăran de Petroșani, am făcut facultatea la Cuca Măcăii deci îs prost ca duda stricată, sunt blogger, nu fumez, scriu poezii (deci sunt ghei, clar) și, oricum, sunt nașpa.

Totuși, pe subiecte specifice și variate pot purta conversații peste medie de inteligente, sunt un tip loial, sufletist, spiritual între niște limite, sunt onest, deschis, respectuos, prezentabil, sociabil, umblat prin lume, iubesc, sunt iubit, urăsc, sunt om, am defecte, am și o cantitate apreciabilă de calități dar, cel mai important, pe omul despre care vorbesc îl respect suficient de mult încât să nu-l scuip în gură când îl văd, deși ar cam merita.

Nu am o soluție să rezolv problema, așa că o scriu pe blog, ca să eliberez tensiunea. Aia e, nici nu-mi doresc altceva. Respect cu de-a sila nu există. În fine, nu-i așa că am un blog mișto? Sau: voi cum îi tolerați pe ăia prea cool ca să salute?

30 Comentarii

  1. Elena 03 iunie 2011 la 11:02 - Raspunde

    Eu nu tolerez multe, de felul meu sunt cam rautacioasa si ma supar repede. Sunt multe persoane care nu prea ma saluta sau se fac ca nu ma vad. Eu ii tratez la fel asa cum ma trateaza si ei. Asta este clar.

  2. Molnar Bianca-Andreea 03 iunie 2011 la 12:16 - Raspunde

    Nici nu ma chinui cu astfel de specimene. De obicei salut. Daca salut deja de doua trei ori si nu raspunde atunci inseamna ca are dereglari la biduga. Chiar azi dimineata am patit asa ceva cu o doamna cu care fac naveta in mod regulat. I-am spus buna dimineata foarte respectuos si s-a uitat la mine cu o fata care cerea palmi. Nu a zis nimica. Cu prostii sa nu te pui!

    • Robin Molnar 03 iunie 2011 la 16:18 - Raspunde

      =)) Auzi la ea, să fie politicoasă cu o străină! Ptiu, drace.

  3. ice4you 03 iunie 2011 la 16:08 - Raspunde

    Mie cel mai mult imi plac aia care nu ii vezi o vreme, ii intalnesti intamplator si fie trec pe langa tine ca si cum nu ai exista, fie cand ii saluti schiteaza cu greu o grimasa. Daca vrei sa auzi una gogonata tare, este o intamplare patita de mine … eram cu o duduita … trec pe langa niste vecini pe care ii salut … ma saluta si ei, duduita nimic. Ok … a doua zi la fel … cu alte personaje … dar cu aceiasi duduita care iara nimic … ba pana la urma o intreb scurt: madame, da matale nu stii sa saluti?! La care raspunsul ei m’a pus in cur, recunosc: da de ce sa salut si eu, cand saluti tu pentru amandoi?! Am facut ochii mari … ce dracu mai era sa zic!? 😀 In final totul se reduce la cati ani de educatie ai primit pe acasa si mai ales cati dintre ei ai tinut minte! 😉

    • Robin Molnar 03 iunie 2011 la 16:19 - Raspunde

      Ce de vorbe nașpa ți-ai auzit… =))

    • Mihai Todor 04 iunie 2011 la 17:38 - Raspunde

      Stai să ghicesc… Era cumva bucureșteancă? =))

      • ice4you 05 iunie 2011 la 12:17 - Raspunde

        Ai sa ramai suprins … NU ERA! 😀 In ce priveste bucurestencele, depinde de care dintre ele vorbim: alea venite de prin cine stie ce fund de moldova si acum se cred mai bucurestence ca bucurestencele, sau alea care s’au nascut/crescut si educat acolo. Am cunoscut din ambele categorii … primele sunt alea pe care le cunosc si confunda toti cu cea de a doua categorie. Regula asta se aplica si in alte orase mari, nu doar Bucuresti … am patit asta cu parasute de prin Cluj … care nu erau nimic mai mult decat clujence wannabe … adica in traducere … flamande venite din cine stie ce colt satuc uitat de lume. Cred ca este o regula general valabila atat ca teorie cat si ca aplicabilitate.

        Ca veni vorba de momarlan de petrosani … no ala is eu din tata in fiu, familia mea stand la bazele fondari acestui orasel … si sunt mandru de ce sunt si radacinile pe care le am. 🙂 … cu toate ca degeaba esti cine esti, daca mai inainte de toate nu esti om. 😉

        Toate bune.

        • Mihai Todor 05 iunie 2011 la 14:37 - Raspunde

          Sincer să fiu, eu prefer bucureștencele cu origini prin Ardeal. Am avut plăcerea de a cunoaște câteva și, surprinzător, te poți înțelege cu ele. Câteva din ele sunt chiar mai răsărite decât multe consătence din Petroșani. În schimb, cele cu rădăcini ferme în București, bucureștencele get-beget, de obicei sunt niște parașute sinistre cu o mentalitate de găină. De altfel, le poți recunoaște ușor după culoarea ceva mai bronzată / pământie a pielii sau după privirea aia de blondă rătăcită în spațiu, de vezi vidul când te uiți în ochii lor (îmi asum riscul de a jicni vreo cititoare a blogului). Dacă vezi una de asta, fugi ca de muma pădurii, cât mai poți.

          • Robin Molnar 05 iunie 2011 la 15:15 -

            Depinde de zona din Ardeal. 😉

          • Mihai Todor 05 iunie 2011 la 16:03 -

            Just! =))

        • Robin Molnar 05 iunie 2011 la 15:10 - Raspunde

          Rar mai vezi oameni care să fie mândri de originile lor.

          • ice4you 06 iunie 2011 la 12:40 -

            Robi, nu am facut nimic care sa ma faca de rusine in fata neamului din care ma trag, cum nici ei nu au facut nimic sa ma rusinez de ei! Ca prin neamul meu sunt si uscaturi este alta poveste, eu trec peste asta si incerc sa scot afara ce este frumos si bun dintr’un neam ale carui origini merg in istorie pana la daci. Ca multi iau in ras acest nume de momarlan si treptat a fost asociat cu ceia ce din nefericire a ajuns si taran … e alta poveste iar pe mine unul nu ma deranjeaza atata vreme cat sunt respectat in primul rand ca om dincolo de origini … si asta ca tot veni vorba de respect. 🙂

            Toate bune!

          • Robin Molnar 06 iunie 2011 la 20:06 -

            Din contră, nu numai că nu ai de ce să-ți fie rușine, dar chiar poți fi mândru.

  4. TNH 03 iunie 2011 la 19:02 - Raspunde

    Aveam un coleg de muncă. La un moment dat s-a căsătorit cu o capră care de fiecare dată când trebuia să vină cu el (exemplu: plecau în concediu și el trebuia să ia ceva de la lucru, ne ruga să-i pregătim o chestie și venea după ea, etc.), stătea în ușă și striga mereu “Cristi, mai stai?” – deși săracul om în cel mult 30 de secunde lua ce avea de luat. Și nici nu ne saluta, de zici că eram oamenii invizibili. După ce și-a bătut joc de el o vreme, a divorțat de el. El a plecat prin alte zări, iar după un an și ceva ghici cine vine că are nevoie de ajutor? Capra în persoană. Am întrebat-o cum de ne cunoaște și i-am dat cu flit. De-atunci nici n-am mai văzut-o.

    • Robin Molnar 05 iunie 2011 la 14:42 - Raspunde

      Oh, dar chiar i-ați făcut un bine expediind-o. Sunt, totuși, curios ce ar fi vrut de la voi.

      • TNH 05 iunie 2011 la 16:08 - Raspunde

        Ar fi vrut ca cei care locuiau în orașul vecin și făceau naveta, să o ducă și pe ea acasă, economisind astfel banii pe care trebuia să-i dea pe transportul în comun (vreo 150-200 lei în fiecare lună). Și ar fi băut și o cafea cu noi, dar fără să plătească. I-am zis că n-avem cafea gratis, că doar nu-i casă de binefaceri. S-a uitat urât, dar n-am avut ce să-i fac, i-am explicat frumos că dacă nu-i este rușine să se întindă, de ce mi-ar fi mie rușine s-o trag de mânecă?

        Și poate că nu i-aș fi zis nimic, aș fi lăsat-o în pace dacă nu s-ar fi apucat să-l vorbească de rău pe amărâtul căruia îi făcuse viața un coșmar. Probabil era nervoasă că oricât de fraier era el, tot a găsit o fată care să-l facă fericit fără să ceară nimic în schimb și care să-l ajute să iasă din starea de depresie vecină cu nebunia în care îl lăsase.

  5. joita lucian 04 iunie 2011 la 08:45 - Raspunde

    te sustin si mai completez cu cei care (barbati) dau noroc ca niste femei….mereu ma iau de ei!ori suntem barbati ori nu mai suntem!

    • Robin Molnar 05 iunie 2011 la 14:50 - Raspunde

      Da, zici că-s leșinați sau sictiriți. =))

      • joita lucian 06 iunie 2011 la 21:10 - Raspunde

        Cred ca ambele dar pentru mine ….mie mi se pare lipsa de barbatie…sa trangi mana ca o muiere:)!

        • Robin Molnar 06 iunie 2011 la 21:35 - Raspunde

          Păi și este, nu? =))

          • joita lucian 07 iunie 2011 la 13:57 -

            Astia sunt un fel de “blonde ” masculine pt mine!

          • Robin Molnar 08 iunie 2011 la 10:14 -

            Blonde masculine. Bună expresia, cred că știu câteva cazuri aplicabile.

  6. ice4you 04 iunie 2011 la 12:26 - Raspunde

    Unele capre, au pretentia de a fi centrul universului, deci este foarte usor de dedus de unde si modul asta al lor de a ignora tot ce nu graviteaza in jurul lor, ba chiar si emit pretentia de a isi alege satelitii! 😀 Mie imi plac insa foarte tare, pentru ca stau foarte bine la partea de sarcasm, iar cand le prind in corzi, nu ma las pana cand nu le rup de sub picioare norul pe care cred ca plutesc. 😀
    Pe bietul om despre care se povestea mai sus il inteleg perfect, pe capre (aka vaci) nu ma mai straduiesc, ca oricum au lumea lor modesta iar musca are o pasiune din a le patina pe creier! 😀

    • Robin Molnar 05 iunie 2011 la 14:53 - Raspunde

      Caprele sunt centrul universului. Einstein și cu Feynman s-ar răsuci în mormânt. =))

  7. ice4you 04 iunie 2011 la 12:28 - Raspunde

    Robi – ma crezi ca nici macar nu mai era ceva ca ea sa poate spune ca eu sa o si ascult?! 😀

    • Robin Molnar 05 iunie 2011 la 14:54 - Raspunde

      =)) Da. Erai ocupat să te joci cu “nothing box”.

  8. Mihai Todor 04 iunie 2011 la 16:29 - Raspunde

    “sunt țăran de Petroșani” – Hai bre, recunoaște că, de fapt, vroiai să zici “sunt momârlan de Petroșani” 😀

    Legat de problema matale cu respectivu’, ei bine, la mine în firmă, cel puțin jumatate din pizduțele domnișoarele aseiste de la QA se cred prea elevate pentru a răspunde la salutul unui coleg care s-a gândit că e politicos să salute când intră într-o încăpere (bucătărie). Da, știu că sunt un tocilar ochelarist cu pretenții de programator, roacker d’ăla nespălat tru, cu păru’ lung, îmbrăcat mereu în negru, care vrea să atenteze la urechiușele lor delicate cu zdrăngăneala lu’ Satana, da’ oricâte beșini roz ar scoate ele când se duc la budă, tot pute până pe coridor.

    • Robin Molnar 05 iunie 2011 la 15:03 - Raspunde

      da’ oricâte beșini roz ar scoate ele când se duc la budă, tot pute până pe coridor.

      Asta o să intre în analele exprimării corporatismului… =))

Dă-i un răspuns lui TNH Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.