Prețul corect
După părerea mea, prețul corect al mărfii este prețul de la raft. Dar am pățit o fază de m-am blocat ieri, la Lidl, la Cluj. Anume, printre altele, am cumpărat și două tricouri polo, simple, la 19,99 lei conform prețului la raft.
Pe de altă parte, la casă, aceste produse au fost doar 14,99 lei și deși i-am sesizat acest lucru vânzătoarei, am fost taxați cu prețurile mai mici de la casă. Ceea ce mă pune în poziția ingrată de a nu mă simți confortabil cu achiziția făcută, întocmai pentru că prețul corect este cel de la raft, nu cel de la casă, chiar dacă al doilea preț îmi era mai favorabil, problema mea constând în aceea că nu pot face compromisuri de la niște principii altminteri rigide.
Or, cum prețul pe casă nu putea fi crescut pentru niște clienți nebuni, ce era să fac? Am plecat cu produsele și aia e. Dar mă întreb:
– Oare am plătit prețul corect?
Eu nu cred, întrucât susțin sus și tare că prețul corect este cel de la raft. În care caz, am făcut tot ce se putea ca să plătesc prețul corect? Da. Și atunci de ce eu nu simt asta?
Prețul corect este prețul înregistrat în gestiune pentru că pe baza lui se calculează taxele și impozitele. Prețul de la raft este doar prețul afișat de angajați, competenți sau nu. Când mi s-a întâmplat să fie alt preț la casa de marcat, am păstrat produsul dacă diferența era de cîțiva lei sau l-am refuzat când diferența era mai mare.
Nu ne putem bate joc de investiția cuiva doar pentru că are câțiva angajați neserioși. Ce putem face e să atragem atenția celor interesați că angajații lor sunt ca pixu’, poate oamenii preferă să angajeze pe altcineva în loc să piardă clienți.
Din câte știu eu, conform OPC/ legii, prețul de plătit este prețul afișat la raft, nu cel din gestiune. Dacă n-ar fi așa, orice comerciant ar putea pune un preț la raft și altul la casă, pentru toate produsele. De aceea, interesul comercianților este ca prețul de la raft să reflecte prețul din gestiune, ca să nu piardă bani.
Până la urmă, chestiunea prețurilor se reduce la ecuația interesului privat versus interesul public, când protecția unei investiții nu precede protecția consumatorilor, fiind una dintre paradigmele de bază ale comerțului așa-zis echitabil.
De aceea am și scris acest articol, ca să atrag atenția Lidl cu privire la o greșeală prin care ei pierd bani, iar unii clienți pierd din self esteem.
In 80% din cazuti preturi de la raft e mai mare decat cel de la casa. Zi mersi c-ai fost in cei 20% norocosi si considera ca i-ai razbunat pe cei care la un moment dat voit sau in necunostinta de cauza au platit mai mult
Asta nu face ca lucrurile să fie corect. Adică, ajungem să ne furăm căciula unii altora.
Eu mă refeream la prețul corect din punct de vedere moral, nu legal.
Adică un om/magazin plătește 1 leu pentru un produs și vrea să îl revândă cu 1,50 lei, în gestiunea lui scrie preț achiziție = 1 leu, preț vânzare = 1.50 lei. Dacă unul greșește ceva și pe etichetă ajunge preț vânzare = 0,80 asta nu înseamnă că e moral să insistăm în cumpărarea acelui produs cu 0,80 lei, deși e legal, ci îl putem refuza foarte simplu atunci când la casa de marcat ni se cer 1,50 lei.
Nu mi se pare corect să profităm de greșelile altora când putem face o reclamație sau o sesizare.
Cred că tu privești chestiunea dintr-un punct de vedere mai de grabă comercial/ administrativ, decât din punctul de vedere al clientului.
Zi mersi că ai găsit prețul afișat… Am pățit de prea multe ori să fiu nevoit să merg până la casă pentru a afla cât costă un produs.
Presupun ca asta in ceva magazin mai mic, unde nu ai scanner. 🙂 Si unde distanta pana la casa nu poate fi la fel de mare ca in Carrefour. 😛 Unde am patit chestia inversa ieri. Porcaria de curatat mucegai era 18 lei la raft (si n-am mai scanat-o ca mai luasem recent una si stiam ca dadusem 18 lei, la fel cum inca scria la raft si ieri), la casa ma trezesc ca era 20… Am platit 20, si m-au invitat la serviciu clienti ca sa-mi dea 2 lei inapoi…
Cool 🙂 Parcă am pățit-o și prin Carrefour, dar acolo măcar au scanere unde poți afla ușor prețul…
Cine știe de câte ori am pățit-o și eu, și nu m-am uitat…