8 Comentarii

  1. ciresica 11 septembrie 2011 la 20:37 - Raspunde

    Imi place sa vin aici, parca e prea mult. Ma gandesc ca asa as pierde sirul articolelor pentru ca nu pot sa stau mereu sa vad ce ai mai scris. Si niciodata nu citesc din urma.

  2. Mihai Todor 12 septembrie 2011 la 00:51 - Raspunde

    Ohooo, nu credeam că o să îmi dedici și articol 😛 În rest, subscriu la ce a zis @cireșica, cu mențiunea că perfecționistul din mine e prea masochist ca să sară articole 😛

  3. Bogdan 12 septembrie 2011 la 07:08 - Raspunde

    Cam mult şi uneori “articolele” sunt mai mult însemnări. Poate e o idee pentru unele să le aduni sub un singur “titlu” aşa încât vorba “ciresicăi” să nu ne pierdem printre ele.

    PS – Zic şi eu ca să mă aflu în treabă că tot am trecut razat aseară pe la 22 prin Cluj 🙂

    • Robin Molnar 13 septembrie 2011 la 09:01 - Raspunde

      Da, o să încerc să mai adun din ele, dar durează un pic recalibrarea…

  4. Mircea C. 12 septembrie 2011 la 15:31 - Raspunde

    Da, e mult prea mult. Mai bine mai putin, da’ de calitate. Efectiv scrii aproape tot ce-ti trece prin minte sau, prin afara ei 🙂 Si dupa aia mai raspunzi si la comentarii. Efectiv la prolificitate, esti un monstru al bloggingului (pe care l-ai luat prea in serios la sensul propriu – de jurnal).
    P.S. La treaba cu efectul terapeutic al scrisului te asemeni putin cu Isaac Asimov, dar ala era si mai ciudat. Adica prefera sa stea in casa in fata masinii de scris, chiar daca afara era frumos si soare, numa’ sa scrie, de placere. Povesteste el asta prin autobiografia sa. Inteligent om, n-am ce zice, dar … nu mi-ar place sa ajung vreodata asa.

Dă-i un răspuns lui Robin Molnar Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.