Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Noi n-am făcut întâlnire de 10 ani. Eu am vrut, dar restul colegilor s-au împotrivit categoric sub pretextul că e inutil, oricum ne vedem la un suc/bere din când în când, iar cei care sunt plecați prin alte zări nu au cum să vină. Cât despre problemele de relaționare, avem și noi câteva, cu mențiunea că numărul celor necăsătoriți e mai mic de jumătate. O fi de vină profilul economic al liceului care ne-a inoculat în creiere că trăim printre oameni.
Cât despre profilele teoretice ale liceelor, adevărul e că majoritatea elevilor de acolo își aleg meserii mai concrete decât ar fi crezut ei la început de drum. Nu vreau să fiu rea, dar cei mai mulți nu-și dau seama că un liceu teoretic ar trebui să ducă la o facultate cu același specific care să facă din ei oameni ai științelor umaniste sau ai științelor exacte. Cu toate acestea, mediile de la admitere la un liceu teoretic au fost mereu mai mari decât la liceele cu profil industrial/silvic/agricol/economic/IT. În traducere, niște copii care nu vor să ajungă vânzători la patroni șmecheri se înscriu la un liceu teoretic fără să se gândească la meseriile pe care ar trebui să le urmeze după aceea. Sincer, m-aș aștepta la mai mult de la niște elevi cu mediile cele mai mari din oraș, orice oraș ar fi acela.
Dacă e să mă gândesc, înafară de colega mea de bancă din școala generală care s-a înscris la un liceu teoretic, apoi la o facultate cu profil umanist și care apoi a devenit traducătoare, nu cunosc pe nimeni care se fi folosit de acei patru ani de liceu teoretic. Copiii de bani gata sunt ținuți și acum în brațe de către părinți, iar ceilalți și-au făcut iluzia că își fac prieteni printre elite. Din păcate, iluzia lor s-a destrămat la terminarea liceului și, deși ar trebui să mă doară în cot de ei, recunosc că îmi pare rău. Sunt copii buni la suflet, păcat că nu s-au gândit că traiul la oraș cere bani.
Dacă mergi la un liceu teoretic nu poți avea o meserie ?
Ba da, dar trebuie să înveți pentru asta. Nu poți deveni psiholog, arheolog, istoric, matematician dacă nu mergi la o facultate de specialitate. Problema educației teoretice e că îți recuperezi mai târziu banii investiți în educație, cam după facultate și masterat, dar nimeni nu se gândește la asta. Hai, pe copii îi mai înțelegi pentru că nu știu cu ce se mănâncă viața, dar părinții lor ar trebui să știe că sunt obligați să le asigure suport material o perioadă mai mare de timp, nu doar până termină liceul, apoi să-i trimită la casele lor.
Ce mi se pare ciudat e că marea majoritate din cei care au fost la liceul de informatică acum lucrează în IT. Și informatica e tot o știință teoretică, dar se pare că la liceul ăla au mers oameni care și-au făcut un plan pe care apoi l-au pus în aplicare.
Liceele teoretice sunt pline de oameni care se împart în două categorii:
– ori cred că e sufient să fie boemi și nu știu că de-a lungul timpului oamenii de artă și de cultură au trăit din banii sponsorilor/binefăcătorilor/protectorilor
– ori nu îi interesează ce liceu fac pentru că nu vor avea niciodată problema banilor.
Cei care merg la un liceu teoretic ca să facă ceva în viață cu informațiile acumulate acolo sunt foarte puțini, dovadă fiind nivelul jenant al cercetării din România, spre deosebire de alte țări unde cercetarea e prioritate națională.
Noi am învățat. 100% dintre noi au terminat și o facultate.
Felicitări pentru text.Ţi-am văzut şi cunoscut colegii acum şi de acum 10 ani.Mi-a făcut plăcere să-l citesc şi cred că jurnaliştii ar avea ce învăţa.Mult bine şi texte-nainte!
😀 Îți mulțumesc frumos pentru aprecieri, bucurându-mă că ți-a plăcut textul.