Astăzi am reuşit performanţa uimitoare de a mă urca în autobuzul greşit. De două ori! Eram un pic nervos (O, să nu mă suni zilele astea că am să-ţi dau cu DDT permanent) şi-l văd cum vine. Era 43b-ul. Mă urc în el şi peste câteva sute de metri îl văd cum urcă în sus. Şi urcă. Şi urcă pe Calea Turzii până dincolo de ieşirea din oraş. Mă şi gândeam:

– Mă, ce naiba? Centrul este în partea cealaltă. Nu înţeleg de ce urcă în loc să coboare. Sigur am luat cursa bună? Nu! Am luat 43b-ul, fmm de treabă. Să nu ne panicăm prea tare că găsim o soluţie să ne întoarcem înapoi. Şi doar ştiam că trebuia să iau 46b-ul.

Mă uitam ca vaca, panicat, după maneta aia de siguranţă de la trenuri (vă daţi seama în ce hal eram)! Evident, n-am găsit-o (pentru că nu există, logic) aşa că mă calmez (ce alternativă aveam?) şi aştept să văd cât de înalt este porumbul acolo unde mă duce. Deja mă şi uitam cam pe unde să fac autostopul ca să mă întorc în oraş. Nu se pune că era seară.

Celalată fază a fost mai scurtă, că am coborât la prima şi m-am întors înapoi pe jos şi am luat 46b-ul, din nou, până unde aveam trerabă. Măcar acum, pe seară, am coborât unde trebuia, deşi puteam să bag mâna în foc că nu… Trebuie să învăţ cum e cu transportul în comun, că e ştiinţă multă aici! Noroc că aveam mai multe bilete…