Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Ce am înţeles eu din articolele respective:
– Noi ca popor nu avem chestia asta cu volunatariatul în mentalitate
– de multe ori ne gândim la voluntariat ca la o muncă prestată , fără remuneraţie
– se pare că nu ne place să muncim în folosul comunităţii, tocmai lipsei de remuneraţie. (aici ne putem exclude ăştia mai bătrâni, care, pe vremea lui ceaşcă am făcut multă muncă de voluntariat: adunatul frunzelor toamna, umblatul după plante medicinale şi melci, eu am participat chiar şi la construirea Parcului Carol Schreter şi Barajul Râul Mare cu liceeni pe perioada verii, fiind elev de generală, la cerere.)
– ce nu am văzut eu, sau nu sunt foarte vizibile în online, sunt acţiuni de voluntariat care să schimbe mentalitatea oamenilor.
Voluntariatul online se pune? este şi asta un fel de muncă… Eu de exemplu caut să promovez cât mai mult anumite acţiuni faine, când nu pot să particip gen Tăşuleasa Social, iar când pot să şi particip, particip, gen Colonia Literară Petrila.
Sunt cam alambicat de dimineaţă, probabil nu a fost suficientă o cafea, sper să înţelegi ce vreau să zic. 😀
Mulțam fain! M-a ajutat mult răspunsul tău!
Din toate articolele tale am rămas cu ideea că trebuie să-mi caut singură obiectul voluntariatului și să nu mai aștept să mă cheme lumea. Astfel am mai învățat ceva, motiv pentru care îți mulțumesc.
Îmi place cum ai formulat răspunsul. Mersi mult.