O poveste cu o diplomă în automatică

Povestea este cam așa:

Având de susținut lucrarea de disertație ce consta într-un stabilizator de tensiune ce, indiferent de tensiunea de alimentare, la ieșire scotea nouă volți, s-a prezentat la lucrare cu instalația și i-a dat pe ăia pe spate: bagă ei 220 de volți, la ieșire 9V, bagă 250V, la ieșire sunt tot 9V.

Normal, profesorii doreau să deschidă carcasa stabilizatorului, să vadă și ei minunea, dar studentul le-a spus că e păcat de atâta muncă, fiindcă i-a luat două luni să regleze niște potențiometre și că instalația sa este sensibilă.

No, îl lasă ăștia în pace, își ia omul diploma de inginer și-și vede de viață, iar în toamnă, cînd studenții au venit la cursuri, profesorii au ținut să le arate minunea tehnicii. Bagă ăștia 220 de volți, nimic. Bagă 250 de volți, nimic. Deschid ăștia cutia și înăuntru ieșirea era asigurată de la o baterie de 9V care, între timp, se descărcase.

Amu, cred că e și un pic mit, întrucât o universitate poate anula diplomele pe motiv de fraudă…

2 Comentarii

  1. Mihai Todor 05 ianuarie 2011 la 19:04 - Raspunde

    Apai, io as fi curios ce continea topul de hartie aferent unei asemenea lucrari 😀 Daca manuscrisul era in ordine, as fi tentat sa cred ca actiunea se petrece pe vremea lu’ raposatu’, cand, cu greu gaseai componente electronice pe piata, chiar si cele “made in URSS”, iar studentii erau obligati sa improvizeze. Evident, teoria se preda ca la carte, da’ partea practica mai lasa de dorit…

    • Robin Molnar 05 ianuarie 2011 la 19:10 - Raspunde

      Da, evident că dubioșenia începe de acolo, de la schema electronică. Și, într-adevăr, este probabil să fi fost o poveste de pe vremea blestematului. =))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.