Filmul The Hurt Locker a stârnit anumite controverse în legătură cu premiul Oscar pe care l-a câștigat. Ca de obicei, frumusețea unui film constă în omul care îl privește, și ceea ce înțelege din el.

Iar eu, din film, am înțeles că este vorba despre o dramă, de la un capăt la altul, dincolo de toată acțiunea cu dezamorsarea bombelor și conflictul interminabil. Am înțeles că filmul este despre drama unui om, William James, acoperită de o dramă și mai mare, dramă individuală privită prin prisma dramei colective, războiul.

Drama lui James este că atunci când trebuie să facă o alegere având multe variante, acesta nu se poate hotărî (scena din supermarket) și, ca atare, se simte neputincios. Din punct de vedere uman pot să-i înțeleg furia și frustrarea aceasta. Este greu, dacă nu chiar imposibil, să trăiești simțindu-te neputincios, incomplet, defect. De aceea, alege să trăiască într-o lume a alegerilor simple, de genul omoară sau fii omorât, ori dezamorsează bomba sau mori.

Frumusețea filmului constă în faptul că drama aceasta personală a lui James este ștearsă, în ochii privitorului, din cauza agoniei umanității într-un conflict ciudat. De aceea îndrăznesc să spun că povestea filmului se învârte în jurul ideii că o dramă umană, oricât de mare, este minusculă și insesizabilă în fața dramei colective.

Furia și frustrarea generată de complexitatea vieții civile de zi cu zi este manifestată, la James, prin muzica pe care o ascultă, prin viața dusă la extrem, într-un stil dur și tranșant, în care deciziile simple sunt cele care, de fapt, contează și care fac deosebirea dintre viață și moarte. Întrucâtva, cred că este în căutarea unei iluzii, a unei speranțe: poate că trăind în mijlocul unei drame imense, poate că drama lui se va șterge.

Dincolo de explozii, șrapnel, bombe și pericol, James își scoate la iveală și latura umană, sentimentală, colecționând artefacte (obiecte) care i-ar fi putut aduce moartea. Într-un fel, chiar și într-un război dezumanizant, James nu și-a pierdut umanitatea. De fapt, în acest context, numele filmului este relevant fiindcă ne vorbește despre suferință ("The Hurt…" ).

Îngrijorător pentru mine este un principiu după care și el, ca și mine, se ghidează: bă, măcar voi (civilii) să scăpați. Acest principiu mie îmi relevă o faptul că singura lui bucurie este să-i ajute pe alții, să facă o diferență pe lumea asta (conversația cu pruncul său).

De fapt, privind în ansamblu, drama lui James este că sufletul lui este pe jumătate mort, în urma unei drame anterioare care nu ne este relevată. Doar așa poți fi și erou dar și nebun, doar așa poți accepta faptul că viața ta, într-o dramă colectivă, valorează mai puțin decât a celorlalți.

Da, mi-a plăcut filmul, mi-a plăcut felul în care drama unui om era ascunsă privirii, folosind tehnici cinematografice, de o dramă și mai mare.

L.E. Și o opinie oarecum divergentă de a mea, cu mențiunea că fiecare bombă dezamorsată, sau fiecare zi petrecută în război, poate fi un fel de "hurt locker" pentru sufletul lui James. În care caz opinia coincide cu a mea, până la un punct.

L.L.E. 22 Martie 2010. Am scos link-ul. Dacă mă înjuri la tine pe blog, să nu te aștepți la link love din partea mea. Succese maxime!