Puterea șoaptei

[Advertorial]

Ploua afară când ne-am sărutat
Cu stropii reci și mici și goi,
Și nici acum nu am uitat
Ce fericiți eram noi doi.
Robintel, Rondel Tomnatic

[…]

Paradoxul iubirii de o vară este că se termină într-o firească depresie astenică de toamnă și doar arareori poți fi sigur că ceea ce simți în suflet este cenușa despărțirii, nu doar o melancolie surdă a chimiei trupului și a luminii scăzânde a apusului soarelui mereu mai leneș. În fond, poți fi mereu sigur dacă ceea ce te întristează este despărțirea sau astenia de toamnă?

Da, probabil că după o vreme, după mai multe astfel de toamne veștejite, poate că începi să-ți asculți și inima și rațiunea, nu doar ropotul stropilor de ploaie ce pare a se contopi cu cerul într-o nesfârșită candoare melancolică…

De fapt, îmi dau seama că în viață cel mai greu lucru este să asculți. Adeseori mă găsesc și eu vorbind înainte să gândesc, dar mereu am învățat să ascult și, mai ales, să ascult ceea ce-mi place. Fie că vorbim despre un cântec, despre o șoaptă sau despre un fenomen meteorologic.

[…]

Se spune că noaptea este un sfetnic bun, întrucât îți poate șopti niște adevăruri. Pe de-o parte, se prea poate să fie așa, pe de o altă parte, noaptea ca și ploaia îți poate șopti doar ceea ce ai vrea să auzi, iar uneori asta nu e de ajuns, ca în seara aceea când stăteam pe bloc sub umbrela mare și neagră și când priveam parcul luminos, parcă pictat, sub noi, ascultând ploaia căzând pe umbrelă și pe străzi, ascultând șoaptele vântului și crezând că aceea este iubire…

Am crezut, atunci, că iubirea este dată de șoaptele iubirii, de bătăile inimii, de spasmele amoroase ale vocii și alte asemenea puerilități. Și am crezut că dovada iubirii este secretul, taina și șoapta, frumosul șoptit în secret ca și cum s-ar sfărâma dacă ar fi rostit cu voce tare! Ce dulce copil puteam fi!

[…]

Acum, că am mai crescut, știu că dovada iubirii este iubirea însăși, acum că am mai crescut cred că am găsit secretul fericirii (care constă în a-ți asculta atent și sincer valsul inimii) dar, la fel ca și atunci, sunetul a rămas la fel de important pentru mine.

De aceea, cred că mi-ar plăcea să ascult muzică la un laptop cu tehnologie Sonic Master, gen Asus N55 sau N75. Deoarece, pentru mine, sunetele spun mereu mai mult decât orice lumină…

[…]

Scris pentru SuperBlog 2011.

2 Comentarii

  1. Corina M. 18 octombrie 2011 la 15:10 - Raspunde

    Ti-am recitit, revenind la cateva zile iar si iar peste acest „Rondel Tomnatic” din alti ani.
    M-am gandit la lumina si sunet si ma tot intreb, olfactiv cum e? Ma intreb ce ma „convinge” mai tare? Lumina, sunetul sau aroma? Am sa experimentez, e musai sa aflu 🙂

    • Robin Molnar 18 octombrie 2011 la 22:21 - Raspunde

      Cred că olfactiv este mai interesant și mai puternic. 😉

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.