Alexandru Nicolschi

De ce e bună pedeapsa cu moartea? Justiția din România este o ceapă degerată încă din perioada interbelică, dacă nu chiar dinainte. Aceasta este povestea unei pedepse cu moartea, pedepse care nu s-a dat când a fost cazul și mii de oameni au murit, de la intelectuali la dizidenți politici au murit.

Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg), în timpul singurului interviu dat după Revoluție, în 1992

Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg), în timpul singurului interviu dat după Revoluție, în 1992

Născut la Chișinău în 1915 (2 Iunie) sub numele de Boris Grunberg, Alexandru Nicolschi era genul de cretin care astăzi și-ar da foc pe stâlpi în fața președinției, fiind calfă la un atelier de gravuri în metal, cu doar opt clase efectuate la școală.

În urma pactului Ribbentrop – Molotov, când România a primit un ultimatum de la Uniunea Sovietică să se retragă administrația din Basarabia, Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg) a fost racolat și antrenat de NKVD (lectură obligatorie, fiindcă faptele descrise aici fac parte din programul sovietic de decapitare intelectuală, morală, religioasă și administrativă a României) și trimis ca spion în România în 1941.

Fiind mai prost decât prevede legea, a fost prins de către autorități la două ore după ce și-a început misiunea de spionaj în România, când a adormit într-o căpiță de fân.  A fost prins, deci, și condamnat la muncă silnică pe viață, la Aiud, deși procurorul a cerut pedeapsa cu moartea pentru fapta sa (spionajul, mai ales în vreme de război, se pedepsește cu moartea, sau așa ar trebui!).

Ce a fost în căpățâna judecătorului care a considerat că spionii KGB pe timp de război nu sunt periculoși, nu pot să-mi dau seama. Din punctul meu de vedere, judecătorul care nu a sancționat conform principiilor legii asemenea fapte este vinovat de neglijență criminală în formă agravantă.

Dar să revin. Judecătorul nu a dat pedeapsa cu moartea, iar Alexandru Nicolschi a avut o ascensiune fulgerătoare după război, cu sprijinul direct al sovieticilor, astfel încât a ajuns în vârful ierarhiei securității și pus la punct “ce mai mare atrocitate a lumii moderne” (Alexandr Soljeniţîn despre Experimentul Pitești): reeducarea prin tortură (numele vine de la faptul că a fost început la Pitești).

Astfel, pentru că nu a fost omorât când a fost cazul, Alexandru Nicolschi a fost unul dintre capii sistemului de opresiune criminală a românilor. Nu a fost singurul, dar a fost unul dintre ei:

(23’35”) Șeful reeducării la Pitești era un tânăr legionar convertit la comunism (bolșevism): studentul Eugen Țurcanu. El nu era decât un executant. Toți cei care au fost trimiși să tortureze la Pitești au fost pregătiți în laboratoarele conduse de Iosif Nemeș, Teodor Sepeanu, Ludovic Zeler (? Țeler), inspectori în direcția penitenciarelor și acțiunea lor (era) supervizată de Alexandru Nicolschi și Marin Jianu.

Sursa: Memorialul Durerii

Memorialul durerii Alexandru Nicolschi

Vezi mai multe video din incredibil

Printre altele, Alexandru Nicolschi a omorât cu mâna lui dizidenți politici sau a semnat actele de deportare a unor copii de șase luni, fără proces. Printre altele, lista atrocităților fiind atât de lungă încât am dubii serioase că ar putea fi reprodusă ca document istoric. Este înfiorător!

Alexandru Nicolschi a murit de frică în 1992 cu o zi înainte să fie audiat de procurori pentru faptele sale, a murit ca un șobolan înainte să fie obligat să răspundă pentru faptele sale, deci a murit o moarte nedemnă pentru un scârbete care se dădea patriot, erou și curajos anti-fascist.

Soția sa, șefă de cadre în “Ministerul Opresiunii” a înnebunit pe loc, strigându-le procurorilor ceva de genul:

– Cine este mortul acesta din casa mea? Luați-l de aici!

Dumnezeu să nu-l odihnească în pace!

În fine, credeți că vreun judecător a învățat ceva din asta?

4 Comentarii

  1. Cristina 12 februarie 2015 la 20:59 - Raspunde

    Chiar daca ar fi fost executat la momentul potrivit, bolsevicii ar fi trimis altul in locul lui. Introducerea comunismului in Romania nu se rezema de existenta sau nu a lui Boris Grunberg.

    • Robin Molnar 13 februarie 2015 la 20:20 - Raspunde

      Just, acest aspect îmi scăpase.

  2. Nautilus 10 aprilie 2017 la 15:03 - Raspunde

    N-a fost condamnat la moarte dintr-un motiv foarte simplu: în caz de negocieri, care până în vara 1942 erau posibile și luate în considerare de anglofoni și sovietici deopotrivă, putea fi folosit ca monedă de schimb. Pentru unul sau mai mulți prizonieri români.

Lasă un răspuns la Nautilus Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.