Niște țigani care și-au construit ilegal barăci în centrul Clujului au fost evacuați și barăcile lor dărâmate de primăria din Cluj. Mai mult, pentru că la Cluj treburile se fac, totuși, cu cap, primăria le-a oferit celor evacuați niște locuințe sociale, într-un carter mărginaș al orașului.

Și de aici a început scandalul. Că, vezi doamne, le-au fost încălcate drepturile oamenilor, că au fost discriminați, că câr, că mâr (cacofonie voită). Să le luăm pe rând:

• Dacă ocupi ilegal un spațiu, trebuie să te aștepți să fii evacuat în orice moment. De Paște, de Crăciun, de Anul Nou, de Rusalii, de Florii, de Sfântul Ion sau mai știu eu ce.
• Dacă ocupi ilegal un spațiu și-ți vine o somație să eliberezi spațiul, mai stai pe gânduri? Mai ai dubii?
• Dacă nu-ți permiți să stai în centrul Clujului, nu stai în Centrul Clujului. Nu e nicio rușine, 90% dintre clujeni nu stau în centrul orașului. Și mie mi-ar fi convenit să stau pe o stradă cu nume celebru, gen Pasteur, dar am zis că n-are rost să arunc cu banii, așa că stau pe o stradă cu nume de scriitor francez comunist care s-a mutat la Moscova – un lucru foarte decent, dacă mă întrebați pe mine.
  • Să stai în centrul orașului nu este un drept.
• Dacă ai primit o locuință socială și ai făcut scandal că nu este așa și pe dincolo, îmi pare rău să o spun dar ești un porc ingrat care nu știe să aprecieze ceea ce a primit și, ca atare, merită să stea în stradă sau unde găsește singur, întrucât nu este demn de asistența consiliului local.
  • Asta e ca în pila aia cu: "Muieți ți-s posmagii?".
  • Îi evacuam pe loc și nu le dădeam nici casă, dacă eram primar. În schimb, culegeam oamenii străzii de prin oraș și le ofeream cazare și un loc de muncă să se întrețină.

Să revenim la Amnesty International. Ei spun așa, după cum relatează Evenimentul Zilei:

"Acest model al evacuărilor forţate, fără consultarea prealabilă a celor implicaţi, fără oferirea unor alternative viabile, fără o înştiinţare prealabilă adecvată perpetuează segregarea şi violează obligaţiile internaţionale ale României”, susţine Andrea Huber, director adjunct pentru Europa şi Asia Centrală la Amnesty, într-o declaraţie postată pe site-ul amnesty.org."

Sursa.

Ce, o locuință socială acolo unde primăria își permite să construiască nu este o alternativă viabilă? Din contră, mă nesimțiților! Singura alternativă viabilă, în astfel de cazuri, este să stai acolo unde îți permiți. Ce e așa de necurat? Ce e așa de neclar? Ce drept a fost încălcat? Cum se poate vorbi despre drepturi, când țiganii respectivi nu-și asumă obligația de a respecta legea și de a nu ocupa spații și terenuri care nu le aparțin.

Dragă Amnesty International:

• De la mine n-o să pupați niciodată nicio donație, la faza asta. Mi-ați arătat că ați acționat vădit unilateral și că ați abordat chestiunea într-o manieră părtinitoare, menită să justifice cheltuirea unor fonduri.
• Nu este normal și decent să spui că eșecul în integrarea romilor aparține în totalitate autorităților, nu și romilor (să vedeți chestie, ideea asta este atât de revoluționară încât n-a mai fost vehiculată până acum, iar în câteva luni va fi preluată de peste tot, de parcă ar fi un lucru universal acceptat și cunoscut). Din contră, încalcă grav principiul imparțialității.

Câteodată nu este cazul să le plângem de milă unora. Cei care nu vor, cei care nu acceptă, cei care vor mai mult decât li se poate oferi trebuiesc tratați cu indiferență. Pentru că reaua voință și urmărea propriului interes până dincolo de niște minime limite ale bunului simț trebuiesc pedepsite.

Și Groparu a scris despre asta, din alt punct de vedere – mai sentimental aș zice, punct de vedere cu care nu pot fi de acord, oricât de lacrimogen ar fi. Aș vrea să spun că îmi pare rău că sunt un gânditor imparțial, rece și câteodată cinic, dar aș minți. Mă accept așa imperfect cum sunt și doar arareori las sentimentele să altereze cursul firesc al rațiunii.