Despre tâmpenia cu buletinele
Idioții ăștia nici măcar niște buletine nu-s în stare să facă. Mie mi-a expirat buletinul în Mai și am zis că să nu mai fiu atât de giuspi ca de obicei, și să aștept, ca să-mi fac un buletin electronic.
Povestea, de fapt, este mai veche. De fiecare dată când mi-am făcut un act, după scurtă vreme, actul respectiv se moderniza: permis, pașaport, acum și buletin. iar eu rămâneam cu modelele vechi, ceea ce mă oftica foarte, foarte tare.
Așa că mi-am zis:
– Anul ăsta zic pas și sar direct la buletinul nou, electronic.
Numai că, ce se vedeți?, ăștia nu-s în stare să facă un articol de lege ca lumea, așa că buletinele noi se amână. Ceea ce înseamnă că trebuie să merg la poliție și să-mi fac iarăși un buletin pe stil vechi, din ăla urât cu spume și mare de să tai slană pe el.
Păi treabă-i asta?
Păi peste 2 ani, când o să termine băieţii treaba, îl declari pierdut şi intri şi tu în rând cu lumea.
Da, la asta mă gândesc și eu.
Pai in iulie il reinoiesc si eu, nu va fi d-ala cu model nou?! 🙁
Nu. Că-n ăla electronic nu sunt trecute prenumele părinților.
„giuspi” – Câte secole au trecut de când n-am mai auzit acest cuvânt. Mai bine de 15 ani aș zice… Să înțeleg că-i popular p’acolo prin Cluj? 🙂
Nu. Este doar parte din dicționarul meu. Colegii clujeni chiar m-au întrebat ce înseamnă.