Marius Petcu este unul dintre inteligenții oportuniști ai României postbelice, ceea ce-l transformă într-o năpârcă necrofagă și ingrat-ipocrită, un fel de balaur cu un cap și nouăzeci și nouă de mâini cu care să fure pentru toate cele câteva sute de buzunare din dotare, de aceea fiind cu o clasă de pericol social peste politicienii actuali.

Cu un salariu anual de câteva sute de mii de lei, dintr-o largă varietate de surse, acest omnipotent manager și lider sindical este unul dintre cei mai bine plătiți angajați din România. Și, la fel ca și în cazul lui Adrian Severin, putem vorbi și în acest caz de zicala: fiecare pasăre pe limba ei piere. Doar nu credeți că actualele probleme ale lui Marius Petcu nu se trag de la meciurile avute cu Guvernul. Băieții știau că ia șpagă. Probabil i-au dat și ei ceva bănuț greu pe vremea PSD-ului, ca să le facă ălora viața amară cu niște greve. Nu știu, speculez.

Certe sunt, însă, două lucruri:

1. Niciun om nu poate fi doborât de propria-i cinste.
2. În România ultimilor 20 de ani liderii politici s-au schimbat. Unii au intrat în istorie, alții se dau pe lături. Dar liderii sindicali majori au rămas tot ăia. Și treaba asta ar trebui să ne dea de gândit. Înseamnă că mecanismele de accedere la structurile de vârf ale sindicatelor nu sunt transparente. Deci avem un fel de cartel mafiot ce trebuie distrus.

Ce părere aveți despre acest ciocoi de tip nou?

L.E. Văd că Zoso trollează fin.