O să cred că e miracol, când populația de acolo o să fie toată angajată cu acte, când rata infracționalității va scădea la zero, o să cred asta când toți copiii de acolo or să meargă la școală iar bărbații vor învăța să-și etaleze niște maniere mai blânde cu femeile lor.

Totuși, pragmatismul intelectual mă face să nu văd pe peretele ăla decât urma unei bidinele, care este la fel de sfântă ca un popă intrat pe furiș în bordel, iar halucinația colectivă a unor oameni atât de slabi de minte mă îngrozește.

Nu înțeleg de ce niște câștigători ai unui premiu Emmy se prostituează intelectual chiar în halul acesta. În fond, de ce ai face așa ceva? Ca să ce?