Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Îți zic eu cum a gândit: a crezut că dărâmăturile nu ajung până la ei și atunci e mai bine să-l țină în lesă, că dacă îi dădea drumul nu-l mai găsea ever.
Nu știu ce să zic despre nivelul ei de inteligență, dar în caz de cutremur aș prefera să-mi iau pisoiul în brațe și să ies cu el din clădire ca să-l pot proteja în cazul în care cade ceva, că dacă e singur și-l lovește ceva, degeaba are el viteză potențială. La alea 3 kg ale lui, praf îl face, dar dacă eu îi sunt ca un fel de scut, se cam schimbă treaba.
Culmea este că, de obicei, animalele scapă.
Da, de obicei, dar al meu are 14 ani, nu mai vede bine și are tendința să se bage la subsol, nu să iasă din bloc (cred că așa are setată busola). În caz de cutremur, subsolul o să fie plin cu apă sau cu dărâmături. Bine, în spațiu deschis i-aș da drumul, că s-ar descurca. Problema noastră, a oamenilor, e că în general nu mai gândim limpede în astfel de cazuri, ca femeia aceea. Soluția e să facem exerciții, să punem în practică scenarii, dar înafară de cei care fac astfel de exerciții la locul de muncă, restul ar putea fi luați cam pe nepregătite.
Da, probabil așa s-a gândit și respectiva. La ce haos putea să se facă în oraș, poate s-a gândit să nu-kl piardă sau ceva. Interesant, la asta clar nu m-aț fi gândit. Începe să-mi pară rău că am făcut-o proastă.