Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Că tot spuneai de vrăjitorii: mă întreb cum ar putea fi apropiată religia de chimie, când ştie şi copilu’ dintr-a 5-a că alchimiştii din vechime (un fel de stră-stră-…-străbunici ai chimiştilor de azi) erau consideraţi vrăjitori.
Ce să mai spun de cercetarea şi modificarea ADN… ?
Să nu visăm clonare și de-astea…. =))
Ereticule! Parcă ziceai că matale crezi în puterile dumnezeiești 😛
Dacă tot veni’ vorba de amestecarea științelor exacte cu religia, circula mai demult pe net o poantă bună:
Cred în Dumnezeu, dar nu în biserică.
Îmi place că PreaJegosul Daniel aduce noi informaţii: medicina e o artă, nu o ştiinţă precum credeam până acum.
@Mihai Todor: Cea mai bună poantă de anul acesta. Îmi pare bine că mai trăieşti!
Da, trăiesc, sort of 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut poanta și-mi pare rău că am dispărut așa, dar, din păcate noul job necesită mult timp. Extrem de mult timp. Și nu mai îmi permit să mă țin de toate activitățile din online. Abia apuc să citesc slashdotu’ și să mai dau 2 click-uri pe Facebook… Am evitat să intru pe aici, deoarece petreceam lejer peste o oră pe zi citind și editând articole plus adăugând, citind și răspunzând la comentarii și dacă ratam câteva zile, era tragedie 😀 E și vina mea, pentru că tind să fiu extrem de meticulos când vine vorba de lucrurile pe care le fac din plăcere… Astfel, ajung să stau cu ochii pironiți în documentații și cursuri chiar și până la 1 noaptea, sacrificând din orele de somn, doar ca să fiu mulțumit de progresele făcute. Am refuzat cu conștiința împăcată o excursie de 2 zile până în Luxemburg (acum vreo 2 săptămâni), doar ca să am timp să parcurg o parte din materia pe care mi-am alocat-o pentru weekendul respectiv. Și când mă gândesc că râdeam de dom’ Robin când îl zăream pe la 9 – 10 seara tot la job… 😛 Anyway, diferența dintre acest job și cel precedent este că nebunii ăștia mă lasă să stau și să citesc / învăț în timpul programului, oricât consider eu eu și mă mai și plătesc pentru asta, spre deosebire de ceilalți, unde puteam face ce vreau eu, atâta timp cât mă asiguram că sunt rezolvate toate problemele cât mai repede… Și evident că atunci când ziceam că gata, am scăpat, mereu apărea ceva nou… Sincer, nu m-ar fi deranjat dacă aș fi făcut lucruri interesante, dar, în marea majoritate a timpului, trebuia să dădăcesc clienți și să sap prin cod scris cu picioarele. Acum îmi scriu singur tot codul 😀
Da, cică e artă… =)) Nici n-am remarcat asta.