PreaÎntunericitul Daniel se dă în bărci pseudo-intelectuale
Ia auziți una bună:
Trebuie să unim mai mult ştiinţa cu spiritualitatea, arta medicală cu rugăciunea, cuvântul bun cu fapta de ajutorare, grija pentru sănătatea noastră cu grija şi pentru sănătatea celor din jurul nostru şi a celor mai departe de noi.
Cu alte cuvinte, trebuie să unim religia cu știința. Care știință nu este nici democratică, nici ezoterică. Sau, după cum PreaPosedatul Daniil spune, să unim credința cu medicina, ca la 1700 toamna, când ăia mâncau fund de castor (Castoreum) și fecale de animal (Hyraceum) sau chiar praf de mumie (Pulvis Mumiae Verae). Între două mătănii în genunchi, pe coji de nucă – desigur – merge să te și înfrupți din căcăței parfumați și sfinctere puturoase din animale de pădure.
Dacă ar fi să ne luăm după Patrimoniarhul Daniil, ar trebui să scriem formula apei așa:
2H2 + O2 + mila lui Dumnezeu = 2H2O în eter de Duhul Sfânt
Sau să calculăm densitatea așa:
ρ = masă / volum, când mila Domnului este constantă
Sau formulele de matematică ar trebui să arate așa:
(a + b)2 = a2 + Sfânta Treime + 2ab(Isus) – afurisenia necuratului + b2, când Isus e numai unul.
Dom’ne, din contră, nu doar că avem nevoie de separarea statului de biserică, după cum bine au spus marii iluminiști, dar trebuie – pe mai departe – să separăm biserica de știință. Complet, nu așa. Activitățile ezoterice sunt la fel de științifice pe cât de liberală este profesia de vrăjitorie, ca să nu spun mai rău.
Nu doar că religia n-ar trebui predată în școli, pentru că nu e știință, dar nici n-ar trebui sponsorizată mai mult decât cercetarea științifică. Ba chiar, îndrăznesc să spun, când vine vorba de cercetare ÎnaltPosedatul ar trebui să fie ultimul care deschide gura, pentru că “particula lui Dumnezeu” nu sălășluiește în biserică, pentru că legile fizicii n-au fost descoperite la mănăstire și pentru că cercetarea serioasă nu se face între dogmele bisericești.
Sigur, în aparență, PreaNecuratul Daniil pare a vrea ceva bun – mai ales la un popor care amestecă știința cu “înțelepciunea” ezoterică – dar eu cred că tărie că așa ceva nu trebuie să se întâmple, întrucât singurele limite între care se permite cercetarea sunt cele date de cunoaștere, nu de dogme.
Rușine, ÎnaltPreaAfurisenia Dumneavoastră, domnule Daniil. Vedeți-vă de cele nelumești și lăsați știința în pace.
Că tot spuneai de vrăjitorii: mă întreb cum ar putea fi apropiată religia de chimie, când ştie şi copilu’ dintr-a 5-a că alchimiştii din vechime (un fel de stră-stră-…-străbunici ai chimiştilor de azi) erau consideraţi vrăjitori.
Ce să mai spun de cercetarea şi modificarea ADN… ?
Să nu visăm clonare și de-astea…. =))
Ereticule! Parcă ziceai că matale crezi în puterile dumnezeiești 😛
Dacă tot veni’ vorba de amestecarea științelor exacte cu religia, circula mai demult pe net o poantă bună:
Cred în Dumnezeu, dar nu în biserică.
Îmi place că PreaJegosul Daniel aduce noi informaţii: medicina e o artă, nu o ştiinţă precum credeam până acum.
@Mihai Todor: Cea mai bună poantă de anul acesta. Îmi pare bine că mai trăieşti!
Da, trăiesc, sort of 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut poanta și-mi pare rău că am dispărut așa, dar, din păcate noul job necesită mult timp. Extrem de mult timp. Și nu mai îmi permit să mă țin de toate activitățile din online. Abia apuc să citesc slashdotu’ și să mai dau 2 click-uri pe Facebook… Am evitat să intru pe aici, deoarece petreceam lejer peste o oră pe zi citind și editând articole plus adăugând, citind și răspunzând la comentarii și dacă ratam câteva zile, era tragedie 😀 E și vina mea, pentru că tind să fiu extrem de meticulos când vine vorba de lucrurile pe care le fac din plăcere… Astfel, ajung să stau cu ochii pironiți în documentații și cursuri chiar și până la 1 noaptea, sacrificând din orele de somn, doar ca să fiu mulțumit de progresele făcute. Am refuzat cu conștiința împăcată o excursie de 2 zile până în Luxemburg (acum vreo 2 săptămâni), doar ca să am timp să parcurg o parte din materia pe care mi-am alocat-o pentru weekendul respectiv. Și când mă gândesc că râdeam de dom’ Robin când îl zăream pe la 9 – 10 seara tot la job… 😛 Anyway, diferența dintre acest job și cel precedent este că nebunii ăștia mă lasă să stau și să citesc / învăț în timpul programului, oricât consider eu eu și mă mai și plătesc pentru asta, spre deosebire de ceilalți, unde puteam face ce vreau eu, atâta timp cât mă asiguram că sunt rezolvate toate problemele cât mai repede… Și evident că atunci când ziceam că gata, am scăpat, mereu apărea ceva nou… Sincer, nu m-ar fi deranjat dacă aș fi făcut lucruri interesante, dar, în marea majoritate a timpului, trebuia să dădăcesc clienți și să sap prin cod scris cu picioarele. Acum îmi scriu singur tot codul 😀
Da, cică e artă… =)) Nici n-am remarcat asta.