Un vitezoman responsabil
Într-o seară târzie de toamnă fierbinte veneam spre Cluj Napoca pe un petec de autostradă ce pornește dintr-un oraș și se termină într-o comună. Era întuneric, era noapte, era liniște…
Mă rog, Murgu torcea un pic agitat sub greutatea piciorului meu ce-i apăsa pedala de accelerație, mânându-l cu un lejer 110 Km/h pe autostrada goală pe care nici țipenie de far nu se ivea nici înainte, nici înapoi, decât ocazional…
La un moment dat, bag de seamă că cineva mă flash-uiește. Mă uit mai bine, eram pe banda întâi, nu mergeam chiar încet, mă uit în retrovizoare, îl văd cum se apropie, omul mă flash-uiește în continuare…
După ce a trecut pe lângă mine, am înțeles de ce mă flash-uia: ca să nu mă sperii, fiindcă venea din spate cu o viteză substanțială, semnificativ mai mare decât a mea.
Dacă în mod normal, la 110 – 120 de Km/h Murgu nu e chiar silențios, când ăla a fost la câțiva metri de mine, motorul lui se auzea mai tare decât motorul meu, muzica ce urla în boxe (AB4, dară) și jumătate din gândurile mele.
Practic, am înțeles, omul m-a flash-uit ca să mă facă să fiu atent, să nu trag dreapta de volan sau ceva când va trece pe lângă mine cu prima viteză cosmică. Or, asta mi s-a părut deosebit de responsabil din partea lui. Pentru că, vă mărturisesc, dacă nu mă flash-uia să fiu foarte, foarte atent, m-aș fi putut speria să zic că urcă pe mine și să trag brusc de volan, lipindu-mă de parapet.
Nu știu exact ce viteză avea, dar mergea cam cu 20 – 25 de metri pe secundă mai repede decât mine, iar eu deja mergeam cu 30 de metri pe secundă, deci vă dați seama ce senzație am avut.
Nu știu ce culoare a avut sedanul ăla, că era sedan, nu știu ce marcă era, părea a fi Honda sau Toyota, dar nu mă pricep la mașini, așa că n-aș vrea să speculez. Totuși, țin să remarc că șoferul respectiv, vitezomanul respectiv, a acționat – totuși – preventiv, că putea să mă sperie și să se piardă apoi în noapte…
Nu e ciudat cum viața te învață să vezi lucrurile un pic mai altfel decât le-ai vedea în mod obișnuit?
Frumos din partea lui dupa parerea mea. Insa pe multi ar fi putut deranja acest fapt, dar personal consider, ca asa cum era precizat si in text, este mai bine asa, decat sa te sperii si sa tragi dintr-o data de volan. Multi ar putea sa faca la fel.
Eu urasc genu asta de agrwsiune in trafic…da frate flash de la o distanta ..rezonabila..dar nu ma impinge de la spate…mai ales unu fara experienta ar putea sa se piarda in astfel de situatii..
Cu ceva vreme în urmă, un gigel mergea cu Golful lui V pe un DN, când apare un dorel din urmă cu Loganul. Flashuri, semne prietenoase cu degetul mijlociu, dat din labe ca o maimuţă isterică, claxoane şi în cele din urmă dorelul reuşeşte să depăşească Golful şi să se bage în faţă, unde trânteşte câteva frâne (echivalentul mecanic al degetului mijlociu).
Gigelul cu Golf ştiind cu ce soi de lighioană are de-a face se plasează calm în spatele Loganului şi începe să accelereze uşor. Dorelul cu Logan, să se lase el mai prost şi depăşit!?.. începe să accelereze şi el. Din ce în ce mai tare. Doar nu se va lăsa el depăşit de cocalarul ăla cu Golf. Şi mai tare. Până vine o curbă strânsă şi ambele maşini intră în ea cu 140 km/h. Golful, perfect stabil la viteză, trece. Loganul, care subvirează la fel de urât ca bătrâna 1300, a tăiat curba şi s-a dus direct, peste sensul opus, în decor pe câmp.
~Nautilus
Era departe, cred că la un kilometru.