Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Dubios e, aşa zice vechea generaţie ajunsă la maturitate în (co)mu(n)ism 🙂
De fapt, vechile generaţii nu au murit de tot, există încă mulţi oameni în viaţă care au prins războiul, iar ceea ce presa de rahat din categoria “Cosmopolitan, Unica şi Formula AS” numeşte “schimbările majore în viaţa cuiva” sunt aceleaşi: adică ai nevoie de o sursă de venit (o meserie sau o afacere proprie), de calificări (diplome) şi de cumpărarea uneia sau mai multor proprietăţi, în ciuda campaniei de 3 parale pe care o face CriticAtac.ro împotriva proprietăţii private. În practică există mult mai mulţi puşti de 16-20 de ani care au o sursă proprie de venit, fie şi temporară (chelner, fotograf de nunţi şi botezuri, designer de site-uri, prăjitor de cartofi la fast-food etc) decât existau în anii 1990-2000 şi diferenţa faţă de epoca lui Ceaşcă e uriaşă în privinţa asta.
30 nu e noul 20. În realitate, nu mai există un prag de trecut, nici la 18 ani, nici la 20, nici la 30, nici la 40 şi nici altundeva, fiindcă nu mai există condiţiile dinainte. Nimeni nu ar trebui să te întrebe de nimic, cât timp ai banii proprii: Statul ştie că trebuie să ai impozitul plătit la timp, poliţaiul din cartier că nu faci scandaluri, proful că ai venit la timp la cursuri, şeful că ai îndeplinit ceea ce ţi-a cerut. În rest, te doare-n vârful pulii.
O situaţie oarecum diferită de epoca Unuia Mic, Creţ şi Împuşcat care avea treabă cu sectoristul, turnătorii din bloc, bunica de la ţară, raţiile la alimentara de la colţ, doctoriţa de la policlinica de cartier, unde şeful ştia tot ce faci acasă, colegii te spionau, organizaţia de Partid de bază pe unitate te mânca de cur. (Dar şedinţele cu părinţii de ce le-au mai inventat?.. 😉 )
O tipă care se credea dăshteaptă (deşi avea inteligenţa speciei Bos taurus sau vită domestică) zicea cam aşa: lipsurile te fac mai responsabil. Pe limba ei, asta ar fi însemnat ceva de genul: dacă ai fi fost crescut în (co)mu(n)ism, frica, presiunea socială permanentă te-ar fi făcut câine de lanţ, ţi-ai fi pierdut ambiţia, curiozitatea, dorinţa, te-ai fi refugiat în “Săniuţa”şi “Două Prune”, dar ai fi avut ceea ce se cheamă în cartier “o figură respectabilă”, care agoniseşte ca furnica, televizor Diamant, apartament de întreprindere, Dacie pe listă, mobilă în rate de la CEC etc.
În prezent, nu te împiedică nimeni să-ţi produci proprii bani, dacă ai noroc de un job cât de cât profitabil, să îţi cumperi casă, maşină, să faci călătorii prin ţări cu apă mai caldă, sporturi şi alte chestii.
Contrastul apare fiindcă “e vremea aia” chiar şi în ipoteza că ai fi avut banii necesari şi bunuri care să poată fi cumpărate în schimbul lor, “era mai respectabil” să nu o faci.
Spre exemplu vita domestică de la care am preluat citatul pretindea că faptul că am maşină, casă (în care nu locuiesc momentan, că are nevoie de reparaţii), serviciu, diplome universitare şi smartphone înseamnă că nu mă opreşte nimeni să-mi fac de cap, nici frica de demitere, nici frica de a fi sancţionat, nici frica de a rămâne fără casă, nici “scorul de credit” cum îi zic americanii şi nici altceva, deci sunt iresponsabil, retardat şi nerespectabil 😀
~Nautilus
Dacă ai aplica același criteriu asupra dumnezei, ce ar ieși?
Ea n-are diplome. Deci, cum ar fi zis tovarăşu’ Vladimir I. Lenin, e un exponent serios, responsabil şi respectabil al clasei muncitoare. Sau, mă rog, în cazul ei, nemuncitoare.
~Nautilus
Hehehehehe, dacă asta înseamnă evoluție socială…