Desigur că sunt de acord că Tony Poptamaș fură platitudini din toate colțurile internetului și le publică ca și cum ar fi ale lui. Desigur că multe dintre postările lui mi se par copilărești sau, cel mult, adolescentine.

Dar, o vorbă înțeleaptă spune, “mai înțelept asupra vieții nu e4ste cel ce a trăit mai mult, ci cel ce a văzut mai mult cum a trăit”. Or, din această perspectivă, unele dintre postările omului ar putea induce o anume stare de reflecție în sufletele fanilor, ceea ce nu este deloc, dar deloc, rău.

În principiu, Tony Poptamaș se adresează oamenilor de condiție intelectuală modestă și medie, care au cugetat mai puțin asupra modului în care își trăiesc viața, momindu-i cu mesaje care le propun să schimbe ceva.

Or, acesta nu este un lucru rău, dacă oamenii își asumă și se regăsesc în mesajele pe care le distribuie pe Facebook.

Să zicem că nivelul mediu al postărilor sale este cel la nivelul clasei a zecea, numărul minim de clase acceptabil de societate. În realitate, stăm mai jos, mult mai jos, așa că poate Tony Poptamaș reușește să mai ridice un pic oamenii, vorbindu-le pe limba lor, în stilul lor, la nivelul lor.

De aceea, se impune să nu aruncăm cu noroi într-o astfel de întreprindere, cu atât mai mult cu cât Tony Poptamaș nu pare a acționa cu rea credință.

Da, nu putem fi intelectuali cu toții. Nu toți putem fi rafinați în idei și coerenți în exprimare. Nu toată lumea este capabilă să urmeze o cascadă de idei care, înlănțuite, induc o idee superioară. Nu toată lumea este capabilă să se ridice măcar la nivelul Bacalaureatului în cunoștințe și-n etica personală.

Și chiar ar fi bine ca, măcar în acest ceas, oamenii să se mai maturizeze, să nu lingă acolo unde au scuipat, să nu trăiască în trecut, să nu se lase înșelați, să nu accepte trădarea, să-și asume o minimă sinceritate, să devină adulescenți, măcar, din păpușile de pluș în care ignoranța i-a transformat.

Nu sunt, deci, de acord că Tony Poptamaș este periculos pentru cretinii din România. Nu, doamnelor și domnilor, pericolul principal pentru România este fățărnicia, în care ne dăm mai deștepți și mai morali decât suntem. Și să nu uităm, la început, cu toții suntem cretini, doar că unii ne depășim condiția prin aceea că nu ne oprim niciodată din învățat. Or Tony P. tocmai asta face, educă. La un nivel rudimentar, non-filozofic, ne-elevat. Dar educă.

Să nu aruncăm cu noroi, zic.