Condiția umană a liniei punctate ce unește…

Nu cred că am vorbit, suficient de recent, despre condiția umană a omului post-modern, iar mie îmi pare că supraomul lui Nietzsche a devenit un fel de sub-uman penibil.

Spune-mi în cel fel îți exprimi ego-ul, ca să știu cărei specii îi faci parte, îmi spune conștiința și instinctul rațional (ce paradox frumos!), spune-mi ce valori ai pentru a ști în ce trib te găsești, spune-mi ce părere ai despre comunitate pentru a ști cum vezi omul…

Vedeți voi? Oamenii au uitat că orice carte citită înseamnă putere, înseamnă un leu în plus la salariu în viitor, înseamnă o țeapă luată în minus, că orice oră de școală valorează, peste ani, cât o sută de ore de muncă, lumea a uitat că demnitatea și generozitatea nu țin de clase sociale, de educație sau de genetică…

Dar, înainte de toate, omul post-modern a uitat să fie om.

Cred că condiția umană a decăzut, a degenerat, în momentul în care oamenii nu s-au mai identificat cu Homo Sapiens Sapiens, ci cu niște entități metafizice intitulate “individualul eu”. Iar “individualul eu”, nefiind om, nu este capabil de iubire ci, precum un verb, este capabil doar de conjugare.

“Noi”, astfel, a devenit “eul din noi”, iar “voi” a devenit “eul fără mine”, cum frumos spunea, într-o frumoasă poezie, Iv cel Naiv:

“Singurătatea-i o cămilă lângă nici o cămilă”

Se observă, de mai sus, că “ea” a devenit un “eu fără mine”, adică un fel de voi, iar “ei”, respectiv “ele”, a devenit “eul fără mine”, adică tot un soi de “voi”, iar ceea ce încerc să evidențiez aici este însingurarea la care s-a ajuns.

Este fie “eul meu interior”, fie “eul exterior fără mine”.

Paradoxul face ca, din cauza vieții moderne și a educației, în fiecare dintre noi să apară o ruptură între “eul meu interior”, cel care simt că sunt, și “eul meu exterior”, cel care lumea vrea să fiu, iar în acest caz, mi-e teamă, “eu” sunt linia punctată și ipotetică ce unește “eul meu interior” de “eul meu exterior”, elementele a două mulțimi nevide.

Tu cine ești?

4 Comentarii

  1. Mihai 20 martie 2012 la 07:54 - Raspunde

    De la ce ti-a venit idea sa faci acest articol ? :))

  2. TNH 21 martie 2012 la 09:52 - Raspunde

    Ca să nu mai plângi că nu se înghesuie lumea să comenteze pe aici, îţi spun eu de ce n-am comentat până acum: pentru că nu l-am citit pe Nietzsche, nu ştiu ce presupune supra-omul lui şi nu m-au interesat părerile lui pesimiste asupra vieţii.

    Aşa că nu te mai văita că trebuie să scrii despre omoruri pentru a atrage reacţii. E suficient să scrii despre orice altceva, cu condiţia să explici în câteva rânduri despre ce e vorba, să nu stau cu Wikipedia lângă textele tale. Ăsta e nivelul meu, nu mă pronunţ cu privire la alţi cititori care nu comentează.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.