Donezi? Cât? Când? Cum? Cui? Și de ce?
Știu că viața de zi cu zi este presărată cu frustrări, neajunsuri și alte cele degrabă dătătoare de nervi. Și totuși, altora le este mai rău. Și, mai mult, încă mai sunt pe lume idealiști care se oferă voluntari pentru a aduce necesara schimbare.
Însă chiar și voluntarii au nevoie de varii materiale, bunuri sau servicii care să-i ajute să-și facă treaba. Numai că acestea nu întotdeauna vin gratis, ca donație, ci mai trebuiesc și cumpărate. Iar pentru asta este nevoie de bani.
Pentru a ajuta schimbarea e care voluntarii încearcă să o aducă, trebuie să o finanțăm la modul concret, cu bani, nu doar cu Like-uri pe Facebook, ceea ce presupune, în multe cazuri, schimbarea mentalităților și trecerea peste temeri și inhibiții, făcând donații.
Așa că întreb și eu: Donezi? Cât? Când? Cum? Cui? Și de ce? Sau, de ce nu?
Pentru concursul Reporter European.
Azi am donat la targul de nunti unora care …pt niste copii bolnavi.
Foarte frumos din partea ta. Ce anume te-a motivat să te oferi voluntar la plata unei donații?
Habar nu am poate faptul ca eu sunt sanatos tun…si ma gandesc ca daca ar fi mai multi ca mine ar putea fii si ei sanatosi!
Da, foarte frumos.
La fel ca si in fotografie copii si batranii sunt cei mai expresivi….in cazul de fata sunt cei care ma impresioneaza….!
Am înțeles.
Donez foarte puțin, cam o sută și ceva de lei/an: 2 euro la Inima Copiilor, 10 euro la Wikipedia (de fapt cred că ăștia erau dolari), 50 de lei pentru vreun caz sau două de boală văzute pe net și cam atât. Doi dintre oamenii pentru care am donat au murit, dar nu-mi pare rău de banii dați. Cred că dacă nu donam și aflam apoi că au murit, m-aș fi simțit vinovată că n-am făcut nimic să-i ajut.
De ce donez? Pentru că atunci când am fi avut nevoie de ajutor nu am cerut ajutor. Am fost prea orgolioasă pentru asta și mă gândesc că oamenii care o fac trebuie să fie de-a dreptul disperați dacă apelează la mila publică. Din respect pentru tăria lor de caracter donez.
Mai donez obiecte care nu-mi sunt folositoare pentru că urăsc să arunc chestii la gunoi. De la carcase de CD-uri până la ojă și creioane, toate își găsesc stăpân.
Partea proastă e că nu mă implic deloc ca voluntar, și nu pentru că nu aș avea timp, ci pentru că eu sunt mai mototoală de felul meu și mă simt tare prost când în loc să ajut mai mult încurc. Plus că la mine în sat nu prea am la ce să mă ofer voluntar, iar deplasările mă omoară pentru că tot timpul trebuie să le plătesc din niște bani pe care nu îi am. Și cred că totuși sunt o fricoasă care își caută scuze, dacă e să fiu sinceră până la capăt.
P.S. Dacă medicii și-ar face toți datoria, dacă spitatele ar fi dotate cu ce trebuie, dacă medicii ar ști să folosească aparatura, dacă poliția ar veghea la siguranța noastră, dacă nu ar mai fi atâta evaziune fiscală, dacă justiția i-ar pedepsi pe cei ce fac rău altora, atunci n-ar mai fi nevoie de atâtea și atâtea campanii umanitare. Dar până atunci nu cred că putem trece pe lângă toată nefericirea asta cu gândul că nu e vina noastră, deci n-avem de ce să ne implicăm.
Îți mulțumesc foarte frumos pentru răspuns, mă ajută mult să înțeleg.
Pomana si rugaciunea in taina maica!
Just. Dar țelul indiscreției mele va fi revelat în timp util. 🙂
Eu o singura data am donat si de atunci ciuciu. Au mai fost dati in care umblau astia pe strazi pentru a aduna bani dar nu am avut in credere in ei asa ca ma-m lipsit.
Am înțeles. Nici eu nu prea am încredere.