Până la urmă, tot binele care se face pe lumea asta, se face pe bază de voluntariat, fie că vrem, sau nu, să înțelegem. Iar eu aș vrea să înțelegem, chiar aș vrea.

V-am întrebat, recent, dacă donați, cui și de ce. Scopul indiscreției mele era acela de a reliefa următorul aspect: cineva trebuie să se ofere voluntar să finanțeze, măcar parțial, activitatea unor oameni care se oferă voluntari să facă ceva și care, în activitatea lor, au nevoie de materialele și serviciile achiziționate de către cei care s-au oferit voluntari să finanțeze.

Practic, acesta este lanțul slăbiciunilor: dacă nimeni nu se oferă voluntar să finanțeze, voluntarii care ar putea face ceva n-au mijloacele necesare să o și facă. Și știu că pare aiurea, că voluntariatul este o activitatea caritabilă gratuită, însă totul pornește de la bani.

Să vă dau un exemplu: pentru combaterea foametei de pe planetă, înainte de criză se spunea că nu avem cei o mie de miliarde de euro. Când colo, ce să vezi? O mie de euro strânge UE într-o lună, dacă își pune mintea.

Să mor dacă înțeleg ce pretenții avem de la unii pe care refuzăm să-i finanțăm, refuzându-le dreptul la un alt viitor decât acela al conflictului, sărăciei, foametei și degradării umane.

Așa că, ce ziceți, schimbăm și noi, măcar puțin, lumea?

Pentru concursul Reporter European.