M-am rănit și m-am pierdut

  • Stau la mângâiat, chiar particip intens la procesul de mângâiere a mea, dar am pană gravă pe stânga-spate. Din fericire, se va rezolva!
  • Radiografie motan (19.01.2015). Nu știu inelul alb despre ce-i, dar știu piciorușul unde este rupt (am încercuit cu roșu)
  • Na, c-am stat și eu un pic nemișcat, o picofracțiune de secundă
  • Ceea ce se vede este osul, și pisoiul jucându-se cu dr. Sebi Dan

Poate c-am fugit să mă iubesc, poate c-am fugit într-un moment de nebunie, poate că-mi plac oamenii mai mult decât îmi place viața mea, poate că rătăcindu-mă mă voi regăsi, poate că…

… poate că regăsirea, după rătăcire, doare mai puțin decât rătăcirea în sine, poate că povestea are, totuși, un final fericit, poate că acasă este acolo unde trebuie să ajung, după ce îmi voi fi isprăvit această ultimă aventură, poate că…

… poate că șoferul nu m-a văzut, poate era grăbit să ajungă la puii săi, poate că era grăbit să le țină de cald celor dragi, poate că nu era atent, oferindu-le, la telefon, un minim de confort celor dragi, poate că era gheață pe jos, poate că…

… poate că acum trăiesc un vis, poate că șoferul a pus, totuși, frână, iar acum aștept doar să-mi revin din sperietură.

Și totuși, parcă îmi amintesc vag cum treceam strada, uitându-mă după o felină duduie, și parcă-mi amintesc că eram, pentru prima dată azi, îndrăgostit așa cum numai pasiunea nebună și felină poate fi.

Parcă îmi amintesc cum o priveam în ochi, cum o doream, cum o adulam, cum respiram doar pentru ființa, pentru fibra ei, pentru carnea și parcă-mi amintesc, vag, clipa-n care deasupra mea, în laterala mea, în stânga, o roată mare a unei mașini a apărut ca din neant.

N-am fost atent, dar cauciucul întinzându-mi pielea, apoi carnea, apoi osul, frângându-l ca pe un spic uscat, mi-a atras atenția.

Și-mi amintesc, parcă nu chiar așa de vag, șocul călduros în care mă găseam, și care mi-a dat energia a zece mii de sori, pentru ca apoi durerea cea mai cruntă să mă atragă-n ea precum cel mai adânc întuneric, și parcă durerea îmi smulgea bucăți de carne pe care le arunca primprejur, risipindu-mă în suferința cea mai neagră și cea mai grea.

Și-mi amintesc zilele petrecute în întunericul cel sperios, bolnav, rănit, cu osciorul frânt ieșind afară din piele, fără apă, fără mâncare și doar ferit, cumva, de îngheț și de vânt, singur, speriat, bolnav, pierdut și deznădăjduit.

Ea, cea care-mi răpise rațiunea inimii, nici măcar nu m-a privit înapoi, în timp ce o mașină îmi masa de moarte membrul stâng, din spate. Și asta, în orgoliul meu de pisoi, doare.

Dar astăzi am avut noroc cu un grăsun ochelarist care, văzându-mă beteag, m-a hrănit cu niște pateu de gâscă (între noi fie vorba, a trebuit să-mi smulgă dintre dinți punga de nylon pe care așezase mâncarea, căci eu mâncam de parcă în fața mea s-ar fi întins toate zilele pe care aproape că le-am pierdut și pe care le doream, toate, înapoi!), poate că mai am o șansă, poate că voi ajunge, cumva, acasă.

Eu m-am pierdut, sunt un pisoi iubitor, blând și deosebit de afectuos, chiar și după cele mai stricte standarde de afecțiune, sunt ușurel, am doar vreo trei kilograme, dar am o inimă mare, am o blăniță portocalie și bogată și în 20 Ianuarie voi fi operat la lăbuță.

Voi fi bine, dar am nevoie să ajung acasă. Sau, măcar, am nevoie să nu ajung, iarăși, pe străzi. Așa că te rog pe tine, cititorul gândului meu, ajută-mă. Robin s-a ocupat de tot, alături de doctorul Sebastian Dan, totul va fi bine, dar chiar am nevoie de o casă.

Promit să fiu o parte importantă din viața ta! Gratis!

L.E.  Motanul l-am găsit azi, în Mărăști, zona Blocul Spray (Str. București/ Farmec). Rana o are de câteva zile (probabil s-a rănit după ce s-a pierdut).

L.L.E. Am probleme cu Facebook, nu-mi dați mesaj privat, că n-ajunge la mine. Încercați, vă rog, mail la robintel (a) gmail.com .

4 Comentarii

  1. mbiank 20 ianuarie 2015 la 06:15 - Raspunde

    Seamana cu motanul pe care l-am gasit si eu la cabana. Al meu acuma e un dolofan si un simpatic.

    • Robin Molnar 20 ianuarie 2015 la 15:44 - Raspunde

      Nu mai vrei unul? ;;) Este așaaaa de drăgăstooos!

  2. Atti 20 ianuarie 2015 la 15:33 - Raspunde

    Robin, aricii mei zic ca nu se prea inteleg cu pisicile dar le place cand sunt oameni ca tine care nu rezista sa nu ajute 🙂

    E cam praf economia pe partea de service in ianuarie, dar daca ai nevoie de un pic de ajutor financiar pentru pisic, striga!

    • Robin Molnar 20 ianuarie 2015 la 15:37 - Raspunde

      Am plătit eu tot, medicul a fost amabil și nu m-a taxat cu mâncarea și cazarea pisoiului, voi vedea diseară cât mai este de plătit pentru operație, totul este sau va fi în regulă, i-am găsit și foster care temporar, dar trebuie să-i găsim o casă permanentă.

      Oricum, îți mulțumesc frumos pentru că te-ai oferit să ajuți! Apreciez mult.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.