Voluntar, sau ba?
Sincer să fiu, nu înțeleg de ce oamenii nu doresc să fie voluntari și să-și aducă contribuția la mai bunul mers al societății. Cu excepția unor cazuri mai de grabă sporadice, majoritatea oamenilor au ceva de oferit.
Și nu o fac. Iar motivele sunt adeseori complicate și puerile. De exemplu:
- Lipsa de timp. Deși oricine își poate găsi timp o oră, două, pe săptămână, pentru a face ceva concret.
- Lipsa încrederii în forțele proprii, falsa impresie că nu ai nimic de oferit.
- Lipsa de organizare, că uneori oamenii ar vrea, dar nu au cu cine.
- Aparenta lipsă a nevoii, că oamenii nu știu ce vor, dacă nu conștientizează că au o nevoie (de exemplu, cursurile de calificare alternativă).
- Mentalitatea: de ce să fac ceva pe gratis?
Astfel, vorbind din perspectiva unui fost și probabil și viitor voluntar (de exemplu, Închiriază-mă!), mi-e greu să înțeleg de ce oamenii nu vor. Așa că vă întreb și chiar vă rog să-mi răspundeți: Ce v-ar motiva să deveniți voluntari?
Pentru concursul Reporter European.
Am fost voluntar(ă) și atunci când voi avea din nou posibilitatea să am câteva ore libere pe săptămână voi începe să caut proiecte.
De ce am făcut asta? Am vrut să ajut niște oameni (și cred că i-am și ajutat), am câștigat ceva experiență și am făcut ceva util în loc să casc ochii la tembelizor la ceva emisiune tâmpită.
Poate că sunt eu un pic idealistă, dar îmi place să cred că am ceva de oferit și că pot să ajut oamenii.
Ce anume ai făcut?
Prin liceu eram voluntară la un centru de zi pentru copii defavorizati (copii din familii dezorganizate, sărace). Îi ajutam la teme, îi învîțam cum să facă diverse lucruri pentru ei – chestii pentr copii în mare parte. Mergeam cam o dtaă sau de două ori pe săptămână.
Prin facultae eram membră a OSM (organizația studenților mediciniști) și erm implicată în diverse programe: Donează (organizam campanii pentru donare de sânge), Teddy Bear ( mergem la copii prin spitale și îi ajutam să treacă peste perioadele în care erau internați).
În afara școlii nu am făcut mare lucru de când am ajuns în Cluj. Au mai fost câteva chestii, dar majoritatea lucrurilor pe care le-am făcut au fost medicale și din sfera medicinei. Cred că am ajutat mcar un pic.
Eu în facultate am fost instructor voluntar de informatică și ajutam șomerii să învețe lucruri noi pe computer (în special Office), să-și găsească de lucru mai ușor. Cam 80% dintre ei se angajau în șase luni de la absolvire.
*mergeam și *măcar un pic. Graba și ora matinală sunt de vină 🙂
Și eu pățesc, relax! 😀
Am participat si eu ca voluntara la un azil de batrani si la un orfelinat, printr-o fundatie. S-au donat pachete la diferite evenimente, paste, craciun. Apoi pentru copiii din Basarabia, am participat la organizarea cartilor primite ca donatie pentru ei. Motivatia mi se pare simpla: vrei sa contribui la o lume mai buna. Ai trei posibilitati: ori ignori, ori te plangi, ori faci ceva.
Foarte frumos din partea ta!
Am fost 4 ani voluntar. Nu regret nici un moment perioada respectiva. Am invatat foarte multe si mi-am facut multi prieteni.
😀 4 ani? Ce tare! Ce făceai?
Te tii capos de intrebari retorice. 🙂 Intr-o tara in care principala grija pentru majoritate e cine va mai fi volutar sa o ajute n-ai cum sa proliferezi apucatura asta de oameni normali.
Eu am fost voluntar in facultate intr-un ong studentesc. Munceam cu drag si nu imi doream altceva. Eram motivat si simteam satisfactia muncii. Este incredibil sentimentul dat de rezultatul efortului, chiar daca nu exista recompensa financiara. Ma gandesc de multe ori cum te schimba banul fara sa-ti dai seama.
Din pacate ratele la banca nu se platesc din satisfactie sufleteasca. Nici iPodurile si nici masinile sau lcd-urile.
Totuși, cred că se poate îmbina munca și voluntariatul măcar ocazional.
Trebuie sa iti si placa ceea ce faci pentru ca pana la urma, „lucrezi” pe gratis. Cand ma gandesc la voluntariat, ma gandesc la ceva care il fac cu placere pentru a ajuta pe cineva si pentru a ma simti eu bine.
Păi da, nu cred că se poate altfel.