Știți ce se spune, pentru a sparge o parolă trebuie să încerci milioane și miliarde și trilioane de combinații, ani de zile, până s-o găsești pe cea bună.

Ei bine, nu sunt de acord. Și cred că, dacă mi-ar fi plăcut programarea, aș fi făcut un sistem care să spargă orice parolă, cu condiția să avem acces la hash-ul parolei, adică la parola criptată.

Cum aș fi făcut?

1. M-aș fi interesat cum e codificată parola. WordPress, Joomla!, Windows-ul folosesc niște algoritmi cunoscuți, deci dacă ai acces la hash, poți ști cum a fost construit.
2. Aș fi folosit mecanismul de criptare a parolei pentru a construi o bază de date cu hash-urile tuturor parolelor.
3. Aș fi comparat hash-ul parolei cu intrările din baza de date…

Aspecte avansate (hardcore):

1. În ciuda opiniei generale, criptarea unei parole este o operațiune extrem de rapidă, oricât de complicat ar fi mecanismul de criptare, pentru că se folosește memoria cache din microprocesor.
2. Ce este lent? Păi să generezi o parolă, să-i generezi hash-ul, să-l compari cu cel existent și apoi să o iei de la capăt.
1. Da, operațiunile de comparare sunt mult, mult mai lente decât cele necesare generării parolei. Noi tocmai pe asta ne bazăm, că scoatem comparațiile din joc, deci economisim timp. 😀
3. Întrucât nu este eficient să cauți în bazele de date după hash-uri, de obicei acestea fiind niște șiruri destul de lungi, de sute sau mii de caractere, poți să optimizezi căutarea în baza de date astfel încât să cauți după suma MD5 a hash-ului parolei. Dacă obții o mie de rezultate identice, poate două mii, îți este mai simplu să limitezi căutarea după hash-ul întreg la doar acele înregistrări unde MD5-ul corespunde, decât să cauți după întreg hash-ul în toată baza de date.

Ce resurse sunt necesare?

1. Un VPS sau un server dedicat care să genereze parolele și hash-urile aferente, cu un sistem de operare cât mai simplu, probabil un Linux fără interfață grafică.
1. Un PlayStation 3 crackuit ar merge de minune pentru chestia asta.
2. Un server de baze de date, preferabil pe un alt server, cu rețea gigabit între cele două, care să stocheze parolele și hash-urile într-o bază de date Oracle sau MySQL, eventual PostgreSQL.
3. Scrierea și testarea aplicației care să genereze parolele, preferabil ceva extensibil în care fiecare tip de hash corespunzător fiecărei aplicații de spart să fie un modul, la o adică să poți să spargi orice.

Exemplu estimativ: din estimările mele personale, cu această metodă căreia nu-i pasă de caractere mari, caractere mici, semne de punctuație, orice parolă se poate sparge în doar câteva zile…

Paradoxal, acest articol nu este despre hacking/ cracking, fiindcă nu vă învață cum să puneți mâna și pe hash-urile parolelor de spart, nu pune la dispoziție unelte de spart, ci doar atrage atenția asupra faptului că nu totul este așa cum se vehiculează în public.

Eh, acum vă mai simțiți în siguranță?