… ei, iaca cum stătea el așa uitându-se la monitorul negru pe care erau listate toate procesele puternicului server pe care îl închiriase pentru micuțul lui site, întrucât el, tocilarul, suferea de o formă agravată de claustrofobie electronică, dintr-o dată i s-a părut că vede ceva suspect.

Într-un fel, lucrând zi și noapte cu servere, s-a obișnuit cu ele și cu procesele care rulează pe acestea și, fără a fi linuxist, a realizat că se întâmplă ceva ciudat. Așa că i-a dat mail celuilalt syadmin, să-l întrebe dacă face ceva necurat pe server. Apoi l-a sunat și frate-so geamăn, un alt tocilar IT-ist, în timp ce amândoi erau la masă și băgau în ei. Conversația a decurs cam așa:

– Ce faci?

– Iaca mănânc și mă uit să văd ce-i în neregulă cu serverul.

– Nu mă obosi cu paranoia asta.

Mânca, tocea și sorbea caracterele scrise cu fontul Courier New de dimensiunea 10 pixeli și culoare albă pe fondul negru când, la un moment dat, inima i s-a oprit în gât, fasolea verde, preferata lui, i s-a oprit în piept și, cu mâna tremurândă, pe tastatură a apăsat combinația de taste Control + C în timp ce rula comanda top c, una dintre liniile de pe ecran spunând:

5171 root 25 0 1736 496 436 R 88.4 0.1 6:30.94 ./g3m -T0 -s 85.236 -h 85.236.110.228 -p 6667,6667 -t 500

Pfuai! Ceva folosește porturile 6666 și 6667, niște relicve ale sistemului de instant messaging numit Internet Relay Chat (mIRC). Să vadă și să nu creadă. Iar IP-ul ăla, Dumnezeule, e complet necunoscut! Ceva nu e bine, ceva nu e deloc bine, așa că le-a dat mail celor de la hosting să-i întrebe de sănătate și virtute, că VPS-ul ar putea folosi porturi ciudate pentru mecanismele de virtualizare. Însă răspunsul celor de la Elvsoft i-a tătiat elanul:

– Dacă rulează cu root e grav.

Și da, rulează cu root, mama ei de treabă, înjura în gând grăsuțul simpatic. Dar, normal, omul din povestea noastră nu s-a dat bătut, ci a încercat să vadă care e necurăciunea care se întâmplă acolo, pe banii lui, pe munca lor! Așa că, într-un salt de kung-fu al priceperii de Linux, omul nostru a început lupta cu necurăciunea pe nume Data Cha0s Connect Back Backdoor:

cd / (du-te în directorul rădăcină)

find > /tmp/fisiere.lst (fă lista fișierelor de pe VPS)

vi /tmp/fisiere.lst (editează lsita de fișiere)

/g3m (caută șirul g3m în fișier, pentru a vedea calea unde se execută)

Și atunci l-a găsit dormind în ușa din spate pe un backdoor ce se instalase comod pe server și-și făcea de cap cu o armată de computere virusate. Golanul! Serverul devenise centrul de comandă al unor nenorociți. Luni, că m-am uitat prin logurile de care nesimțiții au uitat. Și o să mă mai uit și astăzi, fiindcă îmi imaginez că pun mâna pe unul dintre cei vinovați și-i zbor toți dinții din gură. Aș fi în stare.

Dar să revin, fiindcă omul avea priceperea necesară cât să dea cu kill în procese (comandă de oprire bruscă a unui proces), ca să-l învețe minte pe backdoor și să-și salveze site-ul din ghearele morții, pe server se dădea o luptă aprigă. Și deși monstruozitatea nesimțită s-a luptat, încercând să-și repornească niște procese de rău augur, Flit-ul divin își făcea simțit efectul.

Serverul fiind semi-curățat, omul s-a dus înapoi la muncă, dar nu înainte de a se duce să-și ia și niște lapte, în timp ce copiii de siguranță ale fișierelor sale se downloadau rapid pe mai multe servere, pentru ca apoi toată coșmelia să fie instalată din nou și repusă pe picioare.

Sincer, a fost bună fasolea aia verde cu pâine neagră (și misterioasă, că nu înțeleg de ce e mai scumpă decât aia albă). Mă rog, a fost un pic prea fierbinte, dar articolul, în ciuda titlului, nu este despre mâncare.

Pentru că niciun om întreg la minte n-ar avea încredere să facă un site solid pe o fundație putredă (sistem de operare compromis), aseară am reinstalat VPS-ul și am vorbit cam cu trei, dacă nu cumva patru băieți de la suport, ca să facem treaba oablă, respectiv la ora 1,37 AM unul dintre domni, că sunt niște domni, mi-a configurat DNS-urile, că acolo era o treabă mai de finețe.

Oricum, pățăști. Chiar dacă WP era actualizat și tot, iar serverul era configurat bine, tot s-a întâmplat. Ceea ce mă face să reiterez încă o dată ideea că pe internet nimic nu este sigur.