România sub atac cibernetic
Zilele trecute s-a aflat la știri despre operațiunea Octombrie Roșu, prin care o foarte sofisticată rețea de spionaj a acționat în mai multe state din Europa și America de Nord, printre care și România.
Partea bună este că operațiunea a fost descoperită de SRI încă din 2011, deși atunci nu i se cunoștea numele. Partea proastă este că operațiunea pare să fi început prin 2007, deci timp de patru ani, noi am fost expuși fără ca nimeni – în afară de făptuitori – să știe.
Amu, despre operațiune s-a aflat, în mare, chiar din 2011, după cum scriam chiar atunci (vezi linkul de mai sus). Și, îmi amintesc, în CSAT s-a discutat, tot atunci, despre pericolele unui război cibernetic.
Ca atare, înțelegând cum funcționează chestiile astea, mi se pare tot mai evident că avem nevoie să mutăm toată infrastructura de administrație din internetul public, așa cum estea ea acum, într-o rețea privată, conectată la internet printr-un număr limitat de puncte securizate. Pentru că este mai ușor să securizezi zece puncte de acces spre și dinspre internet, decât – cum e acum – zeci de mii.
De aceea, în condițiile în care spionajul informatic a ajuns la un nivel la care însăși siguranța națională și independența economică ne sunt puse în pericol, țin să reiterez ideea necesității implementării de urgență a sistemului informatic administrativ unitar numit e-România.
Pentru că numai un astfel de sistem poate oferi standardele de securitate cerute și pentru că numai un astfel de sistem poate oferi eficiența administrativă de care avem nevoie în acest mileniu. Integrând și mai profund sistemele deja existente, nu facem decât să ne complicăm viața și să facem, în stilul caracteristic, lucrurile pe jumătate.
Dar cui îi pasă? N-avem noi alte priorități?
P.S. Avem în România cel mai bun antivirus din lume și una dintre cele mai bune soluții complete de securitate IT. Și nu ne folosim de ele, că e mai bun AVG Free pe Windows piratat…
P.P.S. BitDefender oferă gratuit o unealtă care scanează și dezinfectează infecțiile folosite în cadrul operațiunii Octombrie Roșu.
Nu toata lumea cunoaste fenomenul si nu toata lumea are bani de licenta de Windows + antivirus 🙂 Pacat ca multi n-au habar de Linux, e mai sigur ca orice!
Statul român ar trebui să aibă.
Discuţia despre computer în România post-1980 este ca discuţia despre arme şi evoluţionism la nepoţii lui Unchiu’ Sam… pardon, pe ăsta de acum îl cheamă mai degrabă Unchiu’ Tom 🙂
1. Majoritatea factorilor de decizie din administraţia publică variază între analfabeţi-informatic şi semi-analfabeţi-informatic (adică ştiu să scrie în Word, să dea mailuri cu Outlook şi să se uite la porneturi în pauzele de cafea). E adevărat că bunul nostru prieten Zoso credea că să înveţi să scrii în Word în 2011 e o mare realizare.
2. Fiindcă semănăm la o scară mai redusă cu mâncătorii de hamburger, la noi „programatorul” în cultura populară e o creatură bizară, care oscilează între „e puşti”, „e hacker”, „e jegos, derbedeu şi gay”, „e bogat precum Patriciu”, „e sărac lipit”, „e prost şi incompetent” şi alte complimente primite cu drag din partea populaţiei semi-urbanizate. Cam aşa cum vorbesc fraţii noştri de peste Ocean de „liberalii” de la ei.
Adică nimeni nu e obişnuit să trateze ideea că sistemul informatic e o unealtă la fel de complexă ca o uzină sau un aeroport, şi care e manevrată de nişte oameni de specialitate în scopuri productive. Am fost dresaţi de tataie Rânjilă Minerescu să gândim că tot ce are legătură cu computerul e ceva suspect, subteran, interlop, mizerabil.
În condiţiile astea, explică-i „factorului de decizie” de mai sus cât de necesar e proiectul e-România şi cum trebuie investit în el 😀
~Nautilus
Asta trebuie pusă în ramă:
Și asta, da: