Doi klingonieni citeau o etichetă

[Fără traducere.] Cum stăteau ei de ne ne observau de pe o orbită înaltă, doi klingonieni observă că li s-a stricat re-atomizorul de mâncare, lucru catastrofal, dealtfel, fiindcă aveau să moară de foame dacă n-ar fi găsit o sursă de hrană.

  Deprimant, plouă

OK, OK, OK, vremea asta mă deprimă rău de tot. Îmi place mie răcoarea, dar nu-mi place și întunericul. Nu, mie îmi place, de fapt, vara. Și vreau să mai stea, măcar încă vreo trei luni. E prea devreme ca să mă îmbrac gros, nu vreau.

  Delte din România

Nu, nu m-am tâmpit și da, folosesc forma de plural: delte. OK, avem clasica Deltă a Dunării. E prea departe. Apoi mai este Delta de la Comana (mulțam fain Sela), dintre București și Giurgiu. Neinteresant, că e prea departe.

  Soluție tehnică

N-am un ochi de vultur. Bine, văd gazelele de la 838 de metri depărtare, dar nu pot spune că am o vedere excepțională. De fapt, și ca să nu mint, doar sunt ochelarist, pot spune că, de exemplu, literele mici de pe anumite circuite integrate nu le văd.

  Faza din lift

De dimineață, evident, mergeam la muncă. Nu știu de ce tot încep așa. E logic că nu mergeam la femei de dimineață. Sau la biserică, dacă tot e până acolo. Eh, dar iarăși mă duc pe arătură.

  Țâțe de mare anvergură

Fără nicio introducere, trebuie să vă spun că am rămas șocat de o vecină de-a mea, care are o anvergură a țâțelor cam de 1,90 metri. Adică, no, dacă eu am 100 sau 110 centimetri în talie, ea avea pe puțin dublu la circumferința sutien. Am rămas atât de gre