In categoria: Poezii

  Bacoviană

Plouă, plouă, plouă de atâtea ceasuri… E ger și burează pe câmp la abator Și sânge cald se scurge pe canal. În amurgul violet și greu ca o piatră, Ascultă, doamnă,  Frunzele moarte de plumb s-aștern pe asfalt, E glasul echinocțiului de toamnă Ce s-a ascuns în v

  Balada unui creier mic

Cu multe idei tâmpite Prin studiouri bântuite A venit așa, deodată, Prostia cea întrupată. Grasă, cheală și tălâmbă Instigând la ură strâmbă Cu gesturi de marțafoi Ce se cam pișă pe noi, Și înconjurat de proști De tembeli și de escroci, Firi mărunte Ori chiar proast

  Tango maro

Tangoul acesta ce nu e tango, Ne arde intens în apusul aproape maro Și-l dansez cu setea mea cea dintâi, Cu glenza ta pe lâng-al meu călcâi, Iubind până la totalul, finalul adio. Te strâng la piept pe ringul caro, Ți-e rujul pe buze de-un dulce bordo, Dansăm în infinit, spre a-

  Rondel de 8 Martie

  • Lalea de la colegi

Îți mulțumesc că faci lumea mai bună Precum un pod de lemn care unește ape Pe lungul drum ce spre sfințire duce În raiul amorțirii, mut și dulce: De-aș fi departe, eu tot aș fi aproape. Și nu e nici blestem, nu e nici glumă, Cum nu-i un cântec trist la mandolină, E însuși

  Corbul

– Duel poetic cu Victor Pop – V.P.: Oh, Doamne, ce păcat! E vineri, dar tot plouă; N-am niciun chef de butonat… Vreau concediu de o lună… două. R.M.: Afară plouă și brumează Iar un corb în vârf de pom Îmi pare că meditează Când, de fapt, mălai viseaz

  Cheesecake a treia

Un cheeskake dintre acelea ce domnesc peste vreo limbă Ce conține și bisccuite, dar și fructe și brânzică Aștepta în farfurie furculița ce s-apleacă; […] La un semn, o furculiță de pe masă se ridică Și, c-o poftă nesătulă, prăjitura mi-o despică; Iar brânzica ce

  Rondelul șaormelor de au gust

Mai sunt încă șaorme, mai sunt Și tot cu de toate și ele, La fel cum au fost și acele Pe care le mâncam furibund. Pe-atunci mă-ngrășam tot mâncând Șaorme cu maioneză prin ele, Mai sunt, deci, șaorme, mai sunt Și tot cu de toate și ele! Zadarnic al dietei cuvânt A redus di

  Monicăi Ridzi

Cerne, Doamne, liniștea uitării Peste nesfârșita suferință, Seamănă întinderi de credință Și sporește roua îndurării, Răsădește dragostea și crinul În ogorul năpădit de ură, Și așterne peste munți de zgură Liniștea, iertarea și seninul! (Din ciclul Ororile și

  Mă doare parfumul de liliac

Mă doare parfumul de liliac Sub care m-am născut, cu care mă îmbrac, Și alunec pe străzi purtat de un val Călduros. Monoton. Estival Precum o suspensie de ego în ireal. În amurgul albastru-tăcut niciun nor Nu mai e, nici claxon și nici zor, Iar timpul tace și fuge spre zare pos