Înecate în timpuri, înțepenite de zăpadă și ploi

Ședeți năruite, tăcute sub cerul albastru și rece

Sunteți aproape rugină, timpul peste voi trece.

Vagoane distruse, natura vă cheamă înapoi.

Osiile s-au frânt sub a nepăsării povară

Iar șinele v-au devenit deschisul mormânt

Deci în curând veți fi din nou pământ.

Drumul vostru s-a sfârșit aici, nu într-o gară.

Lacome, plantele vă rumegă din fierul obosit

Nu mai e nicio speranță, nu mai e niciun drum

În cimitirul de vagoane fierul devine cenușă și scrum.

Plimbarea voastră pe șine de fier aici s-a sfârșit.