Am citit la gazetă o știre,
Cum că politicienii mint cu nesimțire.
Și părea oripilată ea, gazetara,
Că se duce naibii primăvara.

Probabil îi luase fața vreun anotimp
Care dăduse șpagă și știuse mai din timp,
Însă ce s-i faci, primăvara și ea
Dorea să muncească-n țara sa.

Așa că s-a făcut la stat bugetară
Începând de jos, de la funcția de secretară.
Și-a crescut în ochii noștri zi de zi
Devenind, iată, ce se visase mereu a fi.

Dar primăvara nu va fi nicicând o vară,
decât dacă-i fierbinte din cale-afară.
Dar dacă are febră, se știe,
În foaie de boală se stă, e-o nebunie.